Călător de o clipă

Și-mi va rămâne
întraripatul pas
cu tot ce-mi iese-n cale:
un vânt, o așteptare,
un nor, ce-n zdrențe de apus,
îmi spune că cerșea deunăzi răsărit.
În primăvara asta
în care floarea pune inelele pe ram,
eu tac.
Spovadă fac zefirului,
cătând să nu las zborului
nimic din ce-am iubit:
nici răsărit, nici verde,
nici urma animalelor
ce-n grabă m-au privit cu teamă
că le tulbur liniștea,
nici poteca pe unde am trecut,
călător de o zi, de o clipă ce sunt. (monicabutu.com)

MAGAZIN CRITIC – Contează pe ȘTIRI ce contează