La ce ajută Critica?

Constant cu ,,nonṣalanţă” cā literatura românească trece printr-o criză de ,,evaluare valorică” sau, mai bine spus, de ,,inflaţie valorică” în pofida creṣterii numărului de scriitori. Ṣi de ce n-ar fi aṣa, că tot suntem noi ca societate în regres, deṣi PIB a crescut în perioada 1989-2024 cu peste 2,2% ṣi asta n-ar fi nimic, dar sărăcia a crescut atât în rândul populaţiei, cât ṣi în literatură, deṣi, paradoxal, sunt multe poezii pe ,,piaţa Facebook? De cele mai multe ori, ne criticăm noi între noi, dezvoltăm invidie, superioritate, aroganţă, lipsă de empatie, competiții pentru cine este cel mai bun, ipocrizie, este ca gripa aviară, transmisibilă de la animal la om, dar ce oameni? de ,,cultură” bineînţeles!…
În timp ce unii ,,strigă tare”, detestabili, de altfel, alţii stau cuminti ṣi îṣi văd de treaba lor.
Personal, urmăresc articole de critică literară ṣi sunt uimită de ce aud; lansări de carte, care, de altfel, au devenit ,,business” (am auzit poetă care a spus că a tăiat un porc, la un astfel de eveniment) sau altele care au cheltuit sute de euro… Întrebare: De ce? – este o acţiune de caritate sau o foame hulpavă, bineînţeles fizică, nu de carte?
Iată, dragilor, unde ,,bate” azi literatura în România post-decembristă!
Un alt aspect discutabil: există scriitori care îţi cer bani exorbitanţi pentru a fi trecut într-o antologie, vezi Doamne, de proporţii academice. Sumele nu sunt negociabile, ele au tarife fixe, nici mai mult, nici mai puţin, 300 euro (ṣtie domnul scriitor despre ce este vorba, o Istorie a literaturii de la 1989 până în prezent.) Aceṣti înfometaţi nu se mulţumesc cu puţinul sau rezonabilul, vor mult mai mult, iată de ce poeţii buni sunt puṣi de o parte, iar istoria începe cu cei care au bani, dar ,,proṣti şi mulţi”, cum spunea Ţuțea, iar Caragiale ar fi spus zâmbind, ,,curat murdar, coane Fănică” ṣi lista continuă.
În fine, important este să avem câţi mai mulţi critici, scriitori de calitate ṣi nu de ,,duzină”, deṣi ei sunt ṣi stau ,,ascunṣi” în ,,analele” vremii. Doamne, ,,ce toamnă bogată”, spunea Blaga!… dar până la toamnă mai este încă vară şi mai lucrăm la dezvoltarea PIB-ului literar, nu?
Deunăzi, citisem niṣte articole ale d-lui Vasile Dan Marchiș, unde domnia sa a arătat clar deficienţele, carenţele existente în lumea poetică. Grupuri literate greu de ,,penetrat”, probleme despre fotografi, locuri de desfăṣurare a evenimentelor etc. Aveţi dreptate, d-le Vasile Dan Marchiș, spuneţi lucrurilor pe nume, dar vă pun o singură întrebare: Dvs. pe cine promovaţi în revista a cărui fondator sunteţi? Veţi fi imparţial în promovare? Nu este cu răutate, dar vă elogiaţi cam mult, nu? Reformulaţi meritele dvs. într-o notă mai blândă, umilă… este doar o părere personală!
Privesc cu cea mai mare emoţie, cu recunoṣtinţa ,,omului nebun” de ,,laudaţio” pentru oamenii de cultură adevăraţi ṣi mă simt o fericită că sunt contemporană cu domniile lor ṣi amintesc pe domnul Silviu Guga, căruia i-aṣ dedica un volum întreg de analiză poetică ṣi personală, dl. Dumitru Velea, dramaturgul vremii, dl Nicolae Baciut, om de cultură, dl Tiron Constantin, scriitor de excepţie, scriitorul incontestabil, actor, avocat, ziarist, om de cultură complet, George Vlaicu, profesorul, jurnalistul de mare valoare Thomas Csinta, prof. academician Ion Sandu, d-na Cornelia Georgescu-Stăncuț, scriitorul Nicolae Bălașa, dl. avocat, scriitor Doru Ilieș, d-na Liliana Popa, scriitoare, critic literar, d-na Camelia Pantazi Tudor, redactor, dl.Teodor Meṣină ṣi mulţi alţii, pe care îi am în minte ṣi inimă. Iată, bogăţia literaturii culturale româneṣti!
Operele, acţiunile lor stau mărturie în timp. Dar ṣi voi ceilalţi, talentaţi confraţi, aveţi locul vostru pentru ca ,,piramida” să funcţioneze!
Dragii mei colegi de condei, acceptaţi critica, ea poate face mult bine în scrierile voastre!
Titu Maiorescu spunea: ,,critica să fie ṣi amară, numai să fie dreaptă”. Atunci să primim pozitiv critica, dar să nu o transformăm în laude personale. Acestea fiind spuse, să auzim de bine, dar cu scuzele de rigoare.

din Paris,
Miriam Nadia Dabau