Uriașii de ieri vs umbrele de azi

I. Nicolae Titulescu: Geniul care a demonstrat că o țară mică poate avea o voce uriașă

Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă cu adevărat să fii om de stat, trebuie să te uiți la Nicolae Titulescu. Omul ăsta a fost singurul ales de două ori la rând să conducă Liga Națiunilor, într-o perioadă când Europa era un butoi cu pulbere. Să fim sinceri: Titulescu nu pleca la Geneva sau la Paris ca să cerșească o poză pe hol cu mai-marii lumii sau ca să se laude prin țară că a fost băgat în seamă. El mergea acolo să dea tonul și să pună marile puteri la respect! Când deschidea gura la tribună, se făcea o liniște mormântală, pentru că vorbea cu o autoritate morală de care politicienii noștri de azi nici n-au auzit.

Avea o viziune care a anticipat Uniunea Europeană cu 50 de ani, visând la o lume unde granițele să devină irelevante prin cooperare, nu prin forță. În timp ce liderii noștri de acum par pierduți în detalii administrative și se plâng de „incertitudine” la fiecare pas, Titulescu crea alianțe strategice și forța marile puteri să asculte argumentele României. Nu-l vedeai pe el umblând plictisit prin sală sau bătând câmpii. El venea cu soluții care îi făceau pe englezi și pe francezi să ia notițe.

Sub privirea Regelui, Titulescu a înțeles un lucru esențial: respectul pe plan extern nu se obține cu prin capul plecat, ci cu o coloană vertebrală care nu se îndoaie. El reprezenta un Regat mic, dar o făcea cu demnitatea unei mari puteri, pentru că știa că onoarea nu este o marfă de schimb. Ne lipsește enorm acea rigoare care știa că un ministru adevărat nu așteaptă la uși închise, ci este cel care deschide drumuri pentru întreaga națiune. Păcat că am trecut de la un asemenea gigant la niște umbre care se tem de propriul lor discurs