Dor…

pixabay

Magda MUNTEAN
În 13 mai 2015, România a sărbătorit pentru prima dată Ziua Dorului. Inițiativa le-a aparținut membrilor trupei Vunk, care au vrut să dedice această zi tuturor celor care se simte departe de ţară, de cei dragi sau de copilărie.
Alături de „doină” și „colind”, cuvântul dor a fost adăugat în lista de cuvinte intraductibile întocmită de UNESCO, ca teme esențială specifică identității culturale românești.
,,Câtă boală pe sub soare
Nu-i ca dorul arzătoare;
Căci dorul unde se pune,
Face inima tăciune;
Face inimioara jar
Și trăieşte cu amar.
Frunză verde şi-o alună,
Câtă boală-i pe sub lună
Nu-i ca dorul de nebună;
Câte boli-s pe sub soare
Nici una nu-i omorâtoare;
Numai dorul undʼ se lasă
Face lacrimilor casă.”
Am citat din „Frunză verde lămâioare”, minunat material folcloristic cules de Grigore Tocilescu…
Îmi pasă / Adrian Păunescu
Mi-e dor de tine
Și nu-mi ajung celelalte
Uite ca un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.
Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu știu cum,
Mi-e nu știu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ