„Liberté, Égalité, Infiltrès?” – Cronica unei iubiri electorale franco-române. Episodul 2: République de Dâmbovița
Foto: luju.ro
Că Franța ar avea interese în România nu e o revelație. E ca și cum ai spune că brânza merge cu vin — toată lumea știe, dar nimeni nu recunoaște când e mahmur. Acuzația că Parisul trage sforile pe la noi e veche de când diplomația avea peruci și dantelă la manșete. Acum doar și-a schimbat canalul — a trecut de la Versailles la WhatsApp.
În spatele perdelei de catifea a Ambasadei Franței, acolo unde a mers și Lasconi pentru a fi validată, se spune că se discută discret despre estetică electorală:
– „Ce candidat are o imagine mai cinematografică?”
– „Cine ar merita un César pentru cel mai bun monolog într-o dezbatere?”
– „Ce costum să poarte democrația în turul doi?”
Florian Coldea, eternul personaj ce pare că iese din fiecare poveste exact când începe acțiunea, apare și dispare prin cadru ca o fantomă cu pașaport diplomatic. Unii îl văd cu o baghetă sub braț, alții cu o hartă geopolitică în buzunar. Se întâlnește? Nu se întâlnește? E relevant? Evident că nu. Dar sună a titlu de serial: „Coldea și jandarmii din Saint-Germain”.
În tot acest decor, alegătorul român rămâne același: între două talk-show-uri și trei postări de Facebook, se întreabă dacă libertatea lui e scrisă cu accent circumflex sau cu sarcasm. Sau poate doar în nota de plată de la cafeneaua de lângă ambasadă.
Finalul? Se joacă, ca în orice piesă franceză de avangardă:
– final deschis,
– aplauze ostenite,
– și un murmur în sală:
„Au fost francezii? Sau doar românii, ca de obicei?”
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ
