Scrisoare deschisă către autoritățile României. Alege să fii bulgăre de lumină
instagram.com/maria_kuvaieva_model/
Stimabililor,
Sunt Cosmin Costescu, din Timișoara — aparținător al Marei, o tânără cu Sindrom Down, care în data de 1 martie 2025 a împlinit 18 ani. Sunt tatăl ei.
În contextul proiectului de lege publicat pe site-ul oficial al Ministerului Muncii, referitor la modificarea criteriilor de încadrare în grad de handicap, am constatat o nedreptate majoră: în întregul document, care însumează câteva sute de pagini, Sindromul Down nu este menționat deloc în cazul persoanelor adulte.
Vă scriu ca urmare a îngrijorării pe care o am, legată de faptul că s-a creat contextul în care să apară o lege nouă — lege care nu ține cont de realitățile existente în România.
Personal, am să mă bucur fără margini dacă noua lege va fi publicată și îmi va înlătura această îngrijorare, astfel încât Sindromul Down, ca situație reală și incontestabilă, să apară în textul legii și să acopere tot ceea ce presupune această modificare genetică și persoanele adulte care sunt marcate ireversibil și trăiesc în România.
Această absență nu este o simplă omisiune de redactare, ci o lipsă de recunoaștere a unei realități medicale și umane profunde.
Sindromul Down nu este o boală, ci o condiție genetică ireversibilă, apărută ca urmare a prezenței cromozomului 47. Ea afectează toate sistemele organismului, având consecințe multiple și variabile, dar permanente.
Din acest motiv, Sindromul Down trebuie recunoscut în lege ca formă distinctă de handicap grav cu însoțitor, fără excepție — atât pentru minori, cât și pentru adulți.
Spre deosebire de o boală care poate fi tratată sau gestionată medical, Sindromul Down este o caracteristică genetică definitivă, ce influențează capacitatea cognitivă, adaptarea socială și autonomia personală.
Persoanele cu Sindrom Down nu dobândesc abilități instinctiv, ci prin exercițiu și repetiție, iar discernământul lor este diferit sau absent.
Acest lucru le face vulnerabile în fața abuzurilor, a deciziilor administrative arbitrare și a excluderii sociale.
În lipsa unui însoțitor permanent, riscul deteriorării rapide a stării de sănătate, al izolării și al degradării cognitive este uriaș.
Legea actuală, precum și proiectul supus dezbaterii, nu oferă protecție reală acestei categorii.
O țară care pretinde că apără drepturile omului nu poate ignora realitatea celor care se nasc sub semnul hazardului genetic.
Nu putem vorbi despre incluziune sau egalitate atâta vreme cât un copil cu Sindrom Down are dreptul la protecție până la 18 ani, iar apoi, peste noapte, este tratat ca un adult autonom și responsabil — deși structural, funcțional și cognitiv, acest lucru este imposibil.
Am deschis o comunicare cu Ministerului Muncii. Am trimis 3 memorii și am primit un singur răspuns care nu trata în nici un fel fondul problemei.
Răspunsul birocratic primit a eludat complet întrebarea de bază:
De ce Sindromul Down nu este recunoscut ca atare în lege?
Astăzi, vă scriu dumneavoastră, pentru că nu mai putem vorbi doar despre erori administrative, ci despre o formă sistemică de discriminare și excludere a unei întregi comunități.
Vă rog, în calitate de părinți, oameni, profesioniști și decidenți:
Să dispuneți verificarea și revizuirea textului legii privind criteriile de încadrare în grad de handicap;
Să introduceți explicit Sindromul Down ca și categorie distinctă, recunoscută prin buletinul de analiză citogenetică (cariotip 47);
Să asigurați continuitatea încadrării în grad de handicap grav cu însoțitor, de la minor la adult, fără reevaluare abuzivă și fără condiționări suplimentare.
Sunteți în pozițiile pe care le ocupați nu pentru a decide deasupra oamenilor, ci în slujba lor.
A fi în slujba binelui comun înseamnă a corecta nedreptatea atunci când ea devine evidentă.
Alegeți, așadar, să fiți bulgăre de lumină, nu parte a umbrei birocratice care acoperă suferința unor familii întregi.
Sunt sigur că dumneavoastră, prin structurile și echipele pe care le conduceți și la care aveți acces, puteți cerceta foarte bine cele redate de mine, astfel încât să verificați atât situația reală din țara noastră (peste 12.000 de cazuri de persoane cu Sindrom Down), cât și să primiți o sinteză clară privind:
-modul în care această situație este reglementată în România;
-modul în care alte state tratează această realitate;
-soluțiile adoptate internațional pentru recunoașterea și protejarea persoanelor cu Sindrom Down.
Sindromul Down a existat, există și va exista, indiferent de progresul nostru ca specie.
Vă rog, dacă apreciați că este util, să nu ezitați să îmi solicitați prezența sau sprijinul pe acest subiect, al cărui unic rezultat urmărit este:
👉 recunoașterea existenței Sindromului Down la persoanele adulte,
👉 încadrarea acestora în grad de handicap grav,
👉 acceptarea că fără asistență, suport, supraveghere și observare permanentă, aceste persoane vor ajunge inevitabil dintr-o problemă a familiilor lor — o problemă a întregii societăți, prin consecințele care pot fi prevăzute și pe care le puteți imagina.
Atașat găsiți corespondența purtată până acum.
Cu respect și speranță,
Cosmin Costescu
Timișoara, România
21.10.2025
De citit și:
Ursula face pași către interzicerea rețelelor sociale în UE | Comisia Europeană amenință TikTok și Meta cu amenzi uriașe pentru că ar fi încălcat Legea Serviciilor Digitale (DSA), pe care Trump o consideră un instrument ce cenzură
Carrefour părăsește România după 25 de ani. Gigantul francez a vândut deja un magazin brandului românesc La Cocoș
