Editorial: România este expusă unei politici de supunere oarbă față de alianțe externe!
Afirmația ministrului apărării, potrivit căreia ar trebui „să își imagineze cei care comentează, dacă ar fi rușii la Galati azi”, este nu doar o formulă retorică hazardată, ci o încercare de manipulare emoțională, folosită pentru a justifica politici de securitate, bugete uriașe pentru înarmare sau decizii controversate ale MApN. Un asemenea apel la frică deturnează atenția publicului de la probleme reale ale Armatei Române: lipsa dotărilor eficiente, achizițiile netransparente, decuplarea de la interesele economice ale țării și, nu în ultimul rând, slăbirea încrederii în instituție.
În loc să ofere răspunsuri clare despre cum sunt cheltuiți banii din bugetul de apărare, ministrul preferă să alimenteze o narațiune de panică, ca și cum românii nu ar avea altă preocupare decât să se teamă că rușii le bat la ușă. În realitate, un astfel de discurs trădează un vid de soluții și de viziune strategică. Apărarea națională nu se face cu sloganuri, ci cu investiții eficiente, planificare riguroasă și, mai ales, cu oameni competenți care nu recurg la fantasme geopolitice pentru a-și acoperi incompetența. Dar discursul ministrului Miruță nici măcar nu este în favoarea investițiilor în apărare, ci în a da cât mai mulți bani Ucrainei.
Într-un stat democratic și suveran, nu mai este cazul României, ministrul apărării are datoria de a asigura cetățenii, nu de a-i speria. Frica nu este un plan de apărare, iar retorica de tip „vin rușii” nu poate fi fundamentul unei strategii militare coerente. Dimpotrivă, asemenea afirmații subminează încrederea în conducerea politică și militară și expun România unei politici de supunere oarbă față de alianțe externe, fără filtrul interesului național.
De ce nu ne invită ministrul să ne imaginăm o Românie în care Armata produce echipamente pe plan intern? Sau una în care ofițerii sunt aleși după merit, nu după carnetul de partid? Poate pentru că acele scenarii i-ar cere responsabilitate, reformă reală și, mai ales, asumare. Mai simplu e să invoci o amenințare externă generică, să închizi gura criticilor și să spui: „Nu întrebați de ce, fiți recunoscători că suntem aici.”
Manipularea fricii e o armă veche și periculoasă. Când vine de la cel care ar trebui să asigure securitatea și stabilitatea, devine un semn clar că România nu are doar probleme externe de apărare, ci și vulnerabilități interne, iar Miruță este una dintre acestea, mult mai periculoasă decât orice „imagine” cu ruși la Galați.
