„Despre morți numai de bine!“

La zicala aceasta gîndeam în sîmbăta lui 14 mărțișor dedicată pomenirii celor adormiți pe drumul de la Biserica Sfinții Trei Ierarhi la cel mai apropiat cimitir din cartierul bucureștean unde locuiesc.

Ei bine, jalnicul înscris „INRI“ trona invariabil pe toate crucile credincioșilor ortodocși! M-a cuprins, ca și altădată, o tristețe soră nu numai cu neputința, ci și cu indignarea și m-am decis din nou să bat la uși ce par bine zăvorîte cu speranța că se vor fi trezind cît mai curînd, cu voia Domnului nostru Iisus Hristos, mințile și inimile capabile să schimbe cuviincios ciudata încremenire deopotrivă la propriu și la figurat.

Se cunosc împrejurările conceperii acestei inscripții și nu sîntem departe în postul prin care trecem de momentele reamintirii-retrăirii acelor groaznice pătimiri de bunăvoie ale Unicului Fiu Trimis pe pămînt, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat.

„INRI“ („Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor“) a fost, este și va fi, înainte de orice, o minciună sfruntată, coaptă în mințile clar înrîurite de tatăl minciunii despre Iisus, Ce venise în lume tocmai fiindcă era ADEVĂRUL necesar indicării pentru cei cu ochi capabili de a vedea și cu urechi în stare de a auzi care anume este CALEA întru VIAȚĂ. Bătaia de joc față de Fiul lui Dumnezeu – procesul cu trimitere „de la Ana la Caiafa“, spălatul pe mîini al lui Pilat, alegerea lui Baraba de către mulțimea manipulată malefic, jignirile, înveșmîntarea în mantie stacojie, încununarea cu ramură de spini, scuipările, pălmuirile, biciuirile, culminînd cu înscrisul „INRI“ atîrnat pe crucea răstignirii – dăinuie blasfemiator, după opinia mea, tocmai prin acest odios „INRI“ generalizat în cimitire, îmi place să cred, în chip inconștient-inerțial-meșteșugăresc.

Cum să-L numești – fie și-n derîdere! – pe Iisus „rege al iudeilor“, rang social deținut istoric și de genocidarul Irod, curvarul și ucigașul Înainte Mergătorului Ioan Botezătorul?…

Nu știm cîtă vreme a mai rămas pînă la a doua venire „pe norii cerului“ a Fiului Celui Unic Născut al lui Dumnezeu pentru a sta pe Tronul Judecății, ca Drept Judecător. În ceea ce mă privește, locului de odihnă al mamei mele adormite în 1991 i-am prevăzut o modestă cruce metalică pe care manu propria i-am înscris numele și perioada vieții, FĂRĂ BLASFEMIATORUL „INRI“ – ca măcar pentru aceasta să nu primesc pedeapsa meritată!

Dumneavoastră, cititori ai acestor rînduri, cum gîndiți? Cum veți acționa?

Fie ca Dumnezeu să se milostivească și să ne lumineze pe toți! Amin!

București 15 mărțișor 2026