Gorjule, Mândrule! „Peștera fetelor”

În arealul localității gorjene Bâlta, asemeni altor localități din zona Olteniei de sub munte, încă mai există la vedere câteva adăposturi stâncoase, iar unul dintre cele mai renumite din trecutul nu prea îndepărtat (prima jumătate a sec. XIX!) a fost și „Peștera fetelor”. De altfel, multe dintre aceste veritabile adâncituri poziționate în măruntaiele munților erau locuri de refugiu pentru oamenii de pe aceste meleaguri aflați mereu la ananghie în fața invadatorilor, de obicei otomanii, însă erau folosite și de către cetele de haiduci ca adăposturi nocturne și nu numai.

Puținele surse istorice avute la îndemână ne arată fără putință de tăgadă cum „Peștera fetelor” din această așezare rurală gorjeană era chiar „locul unde au fost adăpostite fetele din sat ca să nu fie găsite de turci”. Cel mai probabil de aici și-a dobândit și actuala denumire.

Una dintre legendele locale ne dezvăluie cum năbădăioasa haiducă Floarea „aduna toate fetele și femeile din satul Bâlta și le ducea în «Peștera fetelor» pentru a le adăposti de turci”. De altfel, oamenii locului au supranumit-o pe această neînfricată haiducă „Nebuna”. S-a păstrat și o sumară descriere a trăsăturilor fizice ale „Nebunei”: „era o femeie tare de temut, cu un cap cât banița, purta mereu la ea un baltag greu de vreo câteva kilograme”. În plus, avea și obiceiul să „zbiere la săteni, iar vocea ei hodorogită răsuna ca un ecou și toți oamenii o ascultau”.

Tot despre Floarea „Nebuna”, însă în complicitate cu alți haiduci celebri, precum Hodîrlete sau Daia Câmpeanu, se mai știe și că „luau femei istețe din sat, le îmbrăcau bărbătește și le treceau munții în [Transilvania], iscodind și jefuind pe grofi”.

Gabriel Sarcină

MAGAZIN CRITIC – NIHIL SINE DEO! Contează pe ȘTIRI ce contează