Poezii

Nicole Livia Petculescu


1
Ochii Mântuitorului

Când sunt în deznădejde,
Mă uit în ochii Lui şi văd Nădejde..
Cand  tristețea îmi copleşeşte firea,
Mă uit în Sus, Îi caut Privirea şi simt puterea.
Cand sunt în întuneric, căutându-mi anevoie calea,
El îmi întinde mâna şi-mi dă lumina.
El este Iubire şi Har şi Pace nouă,
Prin ochii Lui văd curcubeul şi cerul oglindit prin strop de rouă.
E Dragostea supremă ce ne-o oferă prin Spirit,
În ochii Lui văd Bucurie şi Viață şi Credință,
Ce mă-ndeamnă spre Mântuire, Cuget şi Căință.
În Ochii Lui văd tot ceea ce ar trebui sā simt, să fac şi să gândesc,
Este Oglinda Sufletului prin care mă-înfăptuiesc! 

2
Mama

Chip bun şi luminos, iubire pură, grai dulce şi melodios,
Unică pe lume a Sa îmbrãțişare,
Refugiu cald când dorul doare tare.
Speranțe renăscute, putere, forță, primenire,
Mesajul Mamei, motiv de bucurie.
Suflet frumos, trimis de Îngeri,
Mama, eterna călăuzã a vieții noastre prin menire,
E puntea celestã dintre divin şi-acasã, pe pãmânt..
Raza de luminã blândă, creată din har şi cânt.
Este temeiul nostru, pacea-n suflet şi în gând.
Este esența firii, ce-aduce slavă-n Cer,
Prin forța unicã a-iubirii..
E Mama, frumoasă-n cuget şi-n simțire,
E zâmbet, lacrimã, izvor de duioşie..
E tot ce-avem mai bun,un Dar divin şi sfânt,
Prin sacru legământ! 

3
Viața-i un dar

Viața-i un dar din a crângului celest geneză,
Simbioză de iubire,  spirit şi ascezã,
Dar de mare grație divinã, rouă sfãntă din văzduh,
Purtată de-o rază de  luminã,
Printr-un arc de magic timp,
Cãtre-ai noştri sfinți pãrinți.
Viața-i inimă, emoţie purã, conştiință,
Viața-i omenie şi credințã,
Viața-i speranțã, izvor cu apã vie,
Viața-i zâmbet, haz şi veselie..
Viata-i lacrimã şi dor, şoapte amare  într-un fior,
Viața-i luptã şi dârzenie, încumetare şi smerenie
Viata-i împăcare, tihnã, moderare
Uneori amar şi resemnare, când inima se zbate tare.
Viata-i gând, simțire, unitate,
Viața-i frate şi soră prinşi în solidaritate,
Viata-i şansã şi ursitā
Împletite în urzeala timpului cel de-o clipitã…
Viata-i un grãunte  germinat în-al Cerului potir,
Dar din grație al Creatorului,  un  trandafir. 


4
Cei ai nimănui


Cei ai nimănui pe Pământ au doar iubirea din Cer,

Primită ca un dar sfânt de legământ.

Ei sunt singuri, doar aparent..

În cer au o familie, un Tată şi un nume sfânt!

Şi în tristețea lor de suflet însingurat,

Se roagă cu lacrimi pentru o familie minunată,

Cu frați, surori, o mamă şi un tată.

Şi ruga le e torță şi credință, le dă putere, speranță şi voință,

Să meargă în lume cu fruntea sus, să-nfăptuiască tot ce şi-au propus.

Ei sunt ai nimănui..oare?!

Ei sunt ai noştri frați, surori ai sfintei familii creştine,

Ce cu lumină şi bucurie are menirea de a susține.

Primiți în casa voastră caldă suflete singure, ce au nevoie de iubire,

De o familie, de o speranță, de vis spre nemurire.

Întindeți mâna, îmbrățişați pe-ai voştri-foşti singuri-surori şi frați,

Cu inimă bună puteți să alinați, destine să schimbați!


5
Maicuței Domnului

În tumultul vieții mele,
În lumină şi-ntuneric,
În toți anii zbuciumați,
Ruga Tu mi-ai ascultat,
Şi din umbră m-ai vegheat,
Sufletul mi-ai alinat.
Acolo unde este bucurie
Este har în spirit şi-n trãire.
Fericirea Vieții mele eşti Tu,
Stâlpul meu de rezistenţă,
Spirit, pace, elocvență.
Ocrotitor al vieții mele pe-acest pământ,
Veşnic în smerenie, Ție am să-ți cânt!.
M-ai ocrotit ca pe un copil iubit neîncetat,
M-ai ridicat, m-ai luminat,
Prin semne calea bună mereu mi-ai arătat.
Mulțumesc că mi-ai trimis
Oameni-Înger, prieteni adevărați,
Prin dreapta credință frați.
Fericirea vieții mele eşti Tu,
Maicuța noastră, a tuturor
Grabnică în ajutor… 


Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook

Lasă un răspuns