Cântă stol de cucuvea
Plănuim fuga în salt
S-ajungem fără păcat
Sub o cruce de lumină
În a Domnului grădină.
Dar oriunde ne-am ascunde
Ne-adăpăm cu vise crude
Că-n trei uşi de ușa ta
Cântă stol de cucuvea!
Castele
Timpul face castele din vise,
Cerul coboară sub gleznele tale,
Eu străfulger inima albastră
A poeziei în care trăim.
Servim ceața cafelei turnate
În amintiri pe sub sălcii,
Un sărut şi camera invizibilă
Tremură de așteptare.
Costă o aripă, spune un înger,
Zborul fericirii este aproape.
Mergeți la etajul unde
Luna exersează mângâierea
Fluturii poartă hematii
În universul aşternut,
În patul existenței fireşti
Timpul face din vise castele!
Ascunsul în vise
Îmi trimiţi mesaje-n care trupul tău de marmură
Sufletul mi-l risipeşte într-un os de-anafură…
Mă închin la visul care mi te-aduce ca scânteie
În speranţa c-o să ard în sărutu-ţi de femeie…
O să fiu vârtej de fulger focului ce mă atinge
Între buzele de rouă ce cu dorul lui mă frige…
Nu vom termina vreodată jocul nostru minunat,
Ştiu s-accept că-orice iubire este râu de nesecat…
Doar o clipă de lumină ce o sorb din ochii tăi
Netezesc vârfuri de munţi în necunoscute căi…
Şi feriţi de gura lumii felurim clipe ferice
Într-un joc astral indus în pătuţuri de larice…
Tu m-aştepţi descătuşată în al Evei costum nud,
Mă las cucerit de trupu-ţi şi în vise mă ascund!
În mine, doamnă, e zăpadă
Toamna orizontul se înmoaie
Sub vâslele de aripi zburătoare,
Nopțile aduc din ceruri ploaie
De licurici din stele căzătoare.
Merg prin ceața visului sedus
De-a ta iubire şi-al tău trup,
Simt că-s eu, dar sunt supus
Timpului cu colți de lup.
Dulce tu mă-ncurajezi
Şi mă îndemni ca altădată
Însă timpul sare-n iezi,
În mine, doamnă, e zăpadă!
Împodobesc
Împodobesc braţele tale
Cu zbor frumos de curcubeu
Unde un trupeş mânz nechează
Ţinut în frâu de Dumnezeu.
O stea mai sus, Steaua Polară,
Ţine busola între dinţi,
Vin magii ca să ne anunţe
Că într-o zi vom fi răpiți.
M-ascund în storurile nopţii,
Te-adun în roua mea de sânge,
Stau în genunchi ca să primesc
Iubirea-ţi care mă străpunge.
Dacă tu…
Dacă tu priveai iubire
Cu credință în noi doi,
Astăzi am fi fost departe –
Miere dulce-n zbor de roi.
Am fi fost în raiul veşnic,
Două flori îngemănate,
Am fi stat în curcubeie
Legănând cerul în şoapte.
Şi gândind la fericire
Sigur ne topeam pe rând
Într-un vers, o poezie,
Frumuseții rezonând
Un trifoi cu patru foi
Zile pline cu arome
Schimbă sufletul în noi –
Pete de lumină cresc
Pe-un trifoi cu patru foi!
Vlăguită e lumina
De atâta frământare,
În tumultul ei îmi scald
Zbuciumul de înălțare!
Săgeţi aprinse străbat cerul…
Săgeţi aprinse străbat cerul
Venind din galaxii apuse,
Noi le primim cu inima
În cuibul dragostei ascunse.
Finişu-nflăcărat aduce
Răbdări în rame de cucută,
Durerea lor ne este umbră
Cu ațele vieții cusută.
Testament
Încerc să aprind mucul de lumânare
Al ramului în veci din noi crescut,
Tu îl protejezi cu sufletul, cu inima
Şi spui că mă iubeşti ca la-nceput.
Credinţa ta străpunge resemnarea,
În ochii tăi privesc trecut-prezent,
Pe visul cel frumos al omenirii
Scriu cu sânge propriul testament!
Câinele
Plecat-am ca un câine, spăşit în felul lui,
Să caut mângâierea din osul Domnului…
Am găsit doar vântul fremătător de stele,
Şerpii zurbagii dansând cu şapte iele…
Cerul este spart către noapte-apare,
Câinele-n otravă cade şi nu moare…
- MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet.
- Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
- Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează