EXTREMA MIRARE

1
CONFESIUNILE POETULUI NEVĂZĂTOR

Vei auzi Dumnezeule glasul națiunii
sechestrându-mi sufletul
plin de o arhivă de rugăciuni nerostite
Cum să mă impacientez la arătarea ta Doamne,
ca cei care văd,
când zi de zi mă mir de Tine
nu cu ochii, ci cu gândurile
În vreme ce îmi controlam cu un pix imaginar
poziția și fizionomia
adică îmi închipuiam că scriu
convins că doar acest fel de scriere continuă
este virgula credibilă între felul cum ești
și cum mi te imaginez,
atunci mai neobișnuită ca oricând
credeam că muza mă ia peste picior spunându-mi:
Trebuie să te fac să vezi cu ochii lucrurile.
I-am răspuns:
”Cum le-aș putea vedea altfel de cum mi le imaginez?
Muza a rostit mai fermă ca oricând:
”Trebuie să-mi achit datoria față de soare pentru lumină
deschizându-ți tie ochii.
Astfel va trebui să stai câteva momente
în locul lui Dumnezeu!”
Am tresărit astfel:
”Cum aș fi vrednic să stau în locul Tatălui Ceresc
doar prin simplul fapt
că îmi voi căpăta vederea?”
Muza a adăugat:
”Poți sta în locul lui Dumnezeu atâta timp
cât nu ți se cere să faci altceva decât să scrii.
Acum ai motiv pentru asta
să crezi mai mult în Dumnezeu!”
Am răspuns muzei:
”Am crezut și la fel cred și acum în Tatăl Ceresc,
nu pentru că văd
ci pentru că mi l-am închipuit
pe Domnul
și mi-l închipui și acum
că a fost și este mai presus de toate, nepipăibil!”

2
NORMĂ 2

Urcând Golgota
am căzut a treia oară
ducând crucea ţării,
în timp ce la dreapta mea
Mântuitorul nostru Iisus Hristos
urcând şi el
dar de această dată ca turist
şi scriind versuri despre
istoria acestui deal
a căzut
Iisus Hristos
a făcut cu mine schimb de experienţă.
A luat el crucea.
Iar eu îi continuu poezia.
După câteva momente,
în cel mai imprevizibil mod
m-a împresurat stăpâna peste tot ce s-a scris
și se scrie-Muza.
Dând acesteia onorul din creion
și murmurând descumpănit:
”Imensitatea ta!”
Muza îmi glăsuiește:
Unde ai rămas de Mântuitorul nostru Iisus Hristos?
Doar scrii?”
Este prima pauză
pe care mi-o provoacă muza, legat de poezie
Însă fug și apuc din nou crucea și scriu…
Cad scriind…
Scriu căzând a nu știu câta oară sub crucea țării…
Nu mai am pe ce să-mi înalț piciorul…
Ce înalt e Golgota și cerul e atât de jos
dar nu-l mai văd pe lângă mine,
nu silit de povara drumului
ci a metaforelor…
Atunci Domnul Iisus Hristos!
”Ce stai meditând în sec la Iisus,
îmi cuvântă muza!
Continuă și scrie,
dă-mi crucea mie…
Mântuitorul s-a dus
să-ți pregătească un loc în care să ai timp să încadrezi
în adevăratul sens al cuvântului durerea în poezie!”

3
ȘCOALA VIEȚII

Ți-a fost minoră și căința că
n-ai ținut prin refugii
sanctuarele cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos
nici când ne-au separat stihiile…
Acum este de probă sau temporară iertarea
că dintre toate instinctele
doar cel necontrolat
îți dă impuls să-l urmezi pe Iisus.
Nu dispera controlează-ți instinctul
Acesta este atuul tău…
Controlează-l ca pe un examen
care se desfășoară
În funcție de fenomenele meteorologice extreme
Adică : pe lângă că trebuie să treci
prin ce a trecut Noe
Te vei confrunta cu situații fără precedent:
Trebuie să treci prin ce n-a trecut nimeni
Nu te descuraja
E doar o perioadă de pregătire
Nu concurezi cu nimeni
Exersezi de unul singur
În cazuri extreme
ca oricărui ucenic
îți vine în ajutor profesorul
Gen:
Colaborarea dintre Dumnezeu și Noe
La finele școlii
să nu te ”împănezi” că vei deveni un rival de temut
chiar și pentru Noe
sau să speri că-i vei putea lua locul
spre a te ridica mai presus ca el
Când Dumnezeu a cuvântat:
”Cum să pot zbura mai presus de ceva anume,
fără aripa-mi pereche fericirea,
că doar împreună cu aceasta pot forma zborul suprem.”

4
EXTREMA MIRARE

Probabil exist fiindcă
Dumnezeu se miră că-mi este greu să
găsesc un loc unde să plâng
fără să fiu văzut de nimeni
și că nu mă mai mir pe nimic.
Unde să plâng?
Este un lucru nefiresc a plânge de fericire
în văzul celor ce plâng de nefericire.
De nefericirea că nu mai au nimic…
Dacă nu mai au nimic, pe ce să mă mir?
Să-i spun la cineva cum de îi este frig dacă
are mai multe rânduri de haine pe el ?
Sigur acesta mi-ar spune apoi:
”Cum să nu-mi fie frig dacă sunt desculț!”
Păi de ce e desculț?
De sărăcie, sau că e nebun?
A vrut el să fie sărac sau nebun?
A te mira pe cineva care nu vrea să fie sărac
sau nebun, e un lucru nefiresc.
Dacă Dumnezeu ar vrea să vină la mine
în chip de om sărac
ar fi doar un pretext figurativ ca a unui actor,
dar Tatăl Ceresc nu e actor care face haz de
necazul altuia
și știu că nu va veni astfel.
Că doar ar vrea, e un lucru firesc
pe care nu am de ce să mă mir….
Iar dacă ar dori să vină la mine
în chipul celui mai bogat om,
ar fi la fel un pretext fără noimă
deoarece știu că nu va veni astfel,
deoarece pe persoane
și pe lucruri care ne înconjoară
nu am de ce să mă mir
când Dumnezeu este mai presus de ele…

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează