Grădini

Grădinile de spice nu știau

de unde căzuse bobul,

nici cum seceta îl luase

în robie o vreme.

El singur își începuse rodirea,

de cum se ivise prima rouă

și-l acoperise prima glie.

Spicele se îmbulzesc și cresc

până la mine.

Până la fereastra mea.

Curios! Ea nu se deschide

spre grădină.

Este spre apus,

Iar grădina cu spice – spre răsărit.

Spicele au intrat până și în casă.

Și pereții sunt galbeni

și peste tot miroase

a grâu încolțit,

a pâine dospită,

a pâine caldă.

De ce-o fi ales Domnul

să Se nască în Betleem (Casa Pâinii)?

De ce ne-a vorbit despre pâinea

cea de toate zilele?

De ce, în frângerea pâinii,

ne-a vestit mântuirea

și S-a numit ,,Pâinea vieții”?

Poate ca să ne întoarcem

la micimea bobului de grâu,

la gândul cel bun.

---

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ