Primăvara sufletului

1
Dorul…

Dorul stoarce lacrimi din plopi fără pereche
Dorul dă paloare și unui trandafir,
Iar mi se-adună Dorul în cartea mult prea veche…
A zorilor când plopii puteau plânge cu mir.
Mi-e dor de cerul ce chema din galaxie
O cea mai mică stea ce-mi sunt în univers
De fașele albite de-un soare- veșnicie
În care nu încape slava pentru vers.
Dorul îmi închide pleoapele cu soare,
Să pot vedea trecutul atât de-nseninat
De visul meu de-a plagia culoare
În lumea adumbrită cu’o frunză…de păcat.

2
Renaște-mă

Renaște-mă, pământule
Compune-mă din flori
Să țin în piept nectarul
Și-n inimă-culori,
.
Renaște-mă, pământule,
Din suflet fă copac
Ca să devin o salcie
Îndrăgostită-n lac.
.
Renaște-mă, pământule,
Sa fiu de iarbă fir
Să port pe frunte rouă
Ca pe un strop de mir.

3
Clepsidra de lacrimi

Clepsidra de lacrimi, ne scurge de timp,
Ne stoarce de vise, ne umple de dor,
În apele vremii se șterge un gând
Lăsat pe nisip…pentru un viitor.
Izvoarele timpului duc pietrele grele
La ultima moară de trai efemer,
Să plângem peste ape, din veacuri paralele?
Sau să ascundem lacrimi sub pleoapele de cer?

4
Primăvara sufletului

E primăvară-n suflet și dincolo de el,
Culeg pe șes curajul dând flori de ghiocel,
În piept, o rândunică, drept inimă îmi zboară,
Lipind casa de cântec din strune de vioară.
E primăvară-n brațul ce tinde-a fi copac,
În palmă toți norii a flori se desfac,
Îmi uit albul ger într-o găoace goală
Și eclozez a soare în clipa epocală.
E primăvară-n pulsul ce-și numără cocorii
Ce ritmic bat din aripi ca-n inimă fiorii,
Razele de aur se dăruiesc luminii,
Recompund brățări pe-ncheietura mâinii.
E primăvară-n ochi când de sub pleoapă
Se odrăslește lin un mugure de apă,
De calda bucurie că ceasul meu de gheață
Curge mai departe prin albia de viață.

5
Anii mei

Anii mei sunt păsări ce spintecă toţi norii,
Zboară-n veşnicie şi devin memorii,
Sunt stoluri de secunde trăite în zădar
Şi stoluri de cuvinte rostite doar cu har.
Anii mei sunt stele ce-şi uită galaxia,
Dar poartă amintirea luminii din pruncie,
Azi acroşez de ceruri încă un licurici,
Să simt cum pot să cad, iar tu să mă ridici.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ