Nuferi
În dor și-n frunze
nuferi se ascund
cu trupuri nevăzute.
Sunt și nu –
deschiși spre soarele de sus
și-un soare-n apă
minuscul spre apus,
când nuferi se închid.
Și poate se desprind
în noapte tainic
s-atingă argintul lunii,
căzut peste tăcerea nopții,
peste ape.
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo
