Dor de lumină
Iarba s-a însemnat cu altfel de verde și s-a întins ca un zid.
Respirăm măsura ultimei simfonii fără nori, înnodând frânghii de ploaie imaginare.
Toate călătoriile de poveste duc spre Soare răsare.
Și călătoria noastră, spre lumina din noi.
Încă puțin și ajungem.
Nota redacției: Mai multe poezii de Monica Buțu puteți citi pe degetelecolorate.wordpress.com.
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo
