Bruxelles-ul care ne sufocă: apărăm democraţia română

Începând din toamnă, presa neo-marxistă occidentala ne va spune – la fel, de altfel, ca și mass-media din America de Nord – că democrația din Europa este în pericol. Și că pericolul vine din partea grupurilor conservatoare ori „populiste”. Refrenul acesta, repetat de mulți ani la adresa dlui Trump, însă, e eronat, o distorsionare a modului nedemocratic în care Bruxellesul conduce Uniunea Europeană. Iar dacă într-adevăr există un pericol la adresa democrației, el vine din partea elitei bruxelliene, a neo-marxiștilor, a fiilor iluminismului care nu cred în democrația clasică.

Scriem aceste rânduri sub inspirația paginilor până acum citite din cartea recent publicată a lui Emily Finley, The Ideology of Democracy / Ideologia Democrației. Creștină catolică practicantă, Finley este profesoară de științe politice la prestigioasa Stanford University din California, și cercetător la universități la fel de prestigioase cum sunt Princeton University și American Catholic University. Tindem să agreem cu ideile esențiale ale lui Finley, nu doar pentru că gândim aproape la fel privind subiectul democrației, dar în primul rând pentru că ceea ce scrie ea, din observație, multi dintre noi am experimentat în mulții ani de când promovam democrația în sensul ei clasic în România și Europa, prin implicări practice.

Dacă noi, cetățenii de rând, ne închipuim că trăim într-o democrație așa cum noi o înțelegem în sensul ei clasic – adică prin alegeri libere cetățenii își exprimă voința în cetate și constrânge politicienii să le împlinească voința politică – ne înșelăm. Asta este valoarea esențială a cărții lui Fenley. Ea ne explică acest lucru și ne deschide astfel ochii spre o realitate neplăcută pe care puțini dintre noi o simțim ori, din nefericire, ne interesează.

Suntem, spune Finley, la cheremul unei elite intelectuale și politice seculariste, care disprețuiește omul de rând. O elită care pretinde să cunoască ce e bine pentru noi, restul societății, și își impune voința politică prin manipulare și presiune folosind pârghiile bine cunoscute: sexualizarea societății, mass-media, cultura, distracțiile, promovarea hedonismului, transformarea omului sapiens în dispozitive electronic obediente, și, în final, dezumanizarea noastră.

Această atitudine, spune Finley, decurge din gândirea lui Rousseau, francezul anti-creștin, pentru care Biserica și creștinismul erau, în întregime, irelevante. Acel Rousseau care ne-a îndoctrinat să gândim că există o „voință generală / general will” care nu poate fi cunoscută ori intuită de masele „needucate”, ci doar de cei educați și sofisticați. De experți, de tehnocrați.

Elita pretinde că democrația este implementarea acestei „voințe generale” în societate, cu sau fără acordul omului de rând. În acest sens, omul de rând e ademenit să voteze, dar nu să se implice în viața cetății. Alegerile, deci, sunt nimic mai mult sau mai puțin decât un discurs între elite privind „voința generală”, iar cei care pot convinge mai ușor, ne ademenesc să le dăm voturile în număr cât mai mare.

Un exemplu grăitor pe care îl cunoaștem cu toții este pandemia. Întreaga lume occidentală, fără deosebire de diferențe ideologice, a urmat aceeași narațiune: COVID se poate combate doar prin restricții, măști, vaccinuri fără rost. Știința este una singura, un singur „adevăr”, pe care toata lumea trebuie să-l accepte și cu care trebuie să agreeze. Ne-au spus că politica anti-COVID occidentală reflectă „voința generală” care nu se poate pune în discuție, nu poate fi dezbătută și trebuie implementată. Asta explică de ce milioane dintre noi ne-am avut drepturile fundamentale suspendate ori încălcate în mod brutal de autorități între 2020 și 2022. „Voința generală”, în gândirea elitei bruxelliene, scuză abuzurile constituționale.

Observăm acest lucru și în agenda politicienilor. Ea este aproape identică, doar perspectiva sau unghiul de analiză e diferită. Agenda cu care deja ne-am obișnuit cuprinde migrația, pensiile, clima. Și cam atât.

Bruxellesul care ne disprețuiește: apărăm democrația română

Democrația autentică, spune Finley în cartea ei The Ideology of Democracy / Ideologia Democrației, a încetat să existe. Ea a existat doar atât timp cât politicul a fost influențat de creștinism. Pluralismul confesional a forțat Europa să adopte pluralismul politic, respectul pentru diversitate, toleranța reciprocă și statul de drept. Din nefericire, observă Finley, marginalizarea creștinismului a dus la umplerea vidului politic cu secularismul agresiv pe care îl vedem și observăm cu toții. Secularismul, însă, este un monolit ideologic. Diversitatea în secularism este practic inexistentă în comparație cu diversitatea confesională care a caracterizat Europa de după 1648.

Tocmai în acest sens, scrie Finley, democrația seculară, lipsită de influența creștinismului, a devenit o ideologie, Ideologia Democrației. Ideologia democrației – sau „democratismul” – cum o numește ea, este intolerantă, asemenea creștinismului în absența pluralismului confesional. Este o ideologie totalitară tocmai pentru că respinge pluralismul. Scrie Finley, „democratism has become perhaps the dominant political belief system in modern Western society / democratismul a devenit probabil cel mai dominant sistem de gândire politic în societatea occidentală modernă …” De fapt, adaugă ea, „democratism has become a religion / democratismul s-a transformat într-o religie”.

O altă noțiune împrumutată de elita intelectuală și politică seculară de la Rousseau este aceea de „civil religion / religia civică”. Ea presupune existența unui „consens social” asemenea consensului religios care suprimă necesitatea democrației clasice. Îngrijorarea pentru conservatorii clasici, în general, însă, este că elita este cea care „descoperă”, determina și definește „religia civică”. Nu cetățeanul.

Din nefericire, elita deține nu doar puterea politică, dar și pârghiile de promovare a „religiei civice”, cât și abilitatea de a interzice ori suprima opiniile omului de rând. Cetățeanul de rând e marginalizat și disprețuit, fiind etichetat drept „populist”, „obtuz”, aderent al teoriilor conspiraționiste ori lipsit de educație și incult.  Vedem acest lucru și în România, unde un număr în creștere de cetățeni se alătură mișcării conservatoare suveraniste. Fie că această mișcare reprezintă un sfert ori o treime din populația cu drept de vot a României, aceste milioane de votanți sunt disprețuiți în permanență de presa națională.

Un merit adițional al cărții lui Finley este că ea explică și de ce secularismul se teme de religie. Religia conectează oamenii prin similarități valorice și transmite diversitate și pluralism, virtuți clasice care, pentru „democratism” sunt piedici pentru implementarea „voinței generale”.

De mulți ani, AFR promoveaza nu doar valorile creștine în spațiul public, dar și virtuțile democrației și ale statului de drept, în formele lor clasice și neideologizate. Vă atenționam din nou că Bruxellesul nu crede în democrație. Pentru elita bruxelliană democrația este o frână incomodă, un obstacol iritant, care previne implementarea „voinței generale” care bântuie în mințile „aleșilor” noștri din România și în holurile instituțiilor europene.

Bruxellesul ne suprimă libertatea: apărăm democrația română

Un ultim argument din cartea lui Emily Finley, The Ideology of Democratism, pe care il discutam este opinia ei, cu care și noi agreem, că elita care se erijează ca fiind gardianul libertăților individuale este de fapt inamicul cel mai periculos al lor și al democrației.

Finley face referire la ceea ce ea numește „the incessant refrain of elites who blame the people for subverting, or perverting true democracy. It is now commonplace to hear our moral and political elites utter that our democracy is threatened by the will of the people (or at least the will of certain class of people they find morally repugnant) / refrenul fără sfârșit al elitei care dă vina pe cetățeni pentru subversiunea sau pervertirea adevăratei democrații.

Este deja obișnuit să auzim elita morală și politică afirmând că democrația este amenințată de voința cetățenilor (sau cel puțin voința unei anumite categorii de cetățeni pe care ei îi găsesc repulsivi din punct de vedere moral).

În sprijinul acestui argument, Finley analizează modul ireverent în care mass-media a discutat și încă discută despre cei care l-au votat pe dl Trump ori pentru Brexit. Ne-am confruntat cu ceva similar și în România, unde în 2018 presa, partidele politice și unii membri ai Curții Constituționale au disprețuit majoritatea covârșitoare a cetățenilor României care au sprijinit referendumul pentru căsătorie.

Recomandăm românilor și europenilor să nu se lase intimidați de aceste atacuri. Europenii sunt îndemnați să urmeze exemplul lui Meloni în Italia și al fermierilor (burilor) olandezi. Elita italiană a fost distrusă în septembrie, când coaliția lui Meloni, formată din cetățenii de rând, a câștigat alegerile. Guvernul arogantului premier Rute din Olanda s-a prăbușit și el în această vară, iar coaliția burilor foarte probabil va câștiga majoritatea în parlament, la alegerile din toamnă. Politica climatică a elitei olandeze, reprezentată prin „conservatorul” Rute, a dus la extinderea coaliției anti-elită.

În Franța, lucrurile stau tot cam la fel. Franța e un butoi de pulbere. Macron a forțat legea pensiilor într-o manieră foarte controversată, fără aprobarea parlamentului, dar printr-o lacună îngăduită de constituția Franței. Vestele galbene s-au revoltat împotriva politicilor climei duse de Macron. Macron a devenit cel mai nepopular președinte al Franței. [Link: https://claremontreviewofbooks.com/ungovernable-france/]

Realitatea este aceeași peste tot în lume: mega-miliardarii fac profituri enorme în urma politicilor climatice pe care omul de rând nu le decide, dar ale căror costuri enorme le poartă. Noi plătim facturile imense, suferim inflația, doar pentru a satisface orgoliul unor politicieni care au transformat clima într-o „religie civică”.

Concluzia este aceeași peste tot: elita creionează „voința generală”, o transformă într-o „religie civică” în care oamenii sunt orbiți să creadă, iar democrația autentică dispare.

Vă atenționăm din nou: alegerile din 2024 sunt cruciale. Nu vă mai lăsați ademeniți de promisiunile utopice ale seculariștilor, ci votați forțele autentic conservatoare.

Vă recomand o recenzie a cărții lui Finley: https://books.google.ro/books/about/The_Ideology_of_Democratism.html?id=6pd8EAAAQBAJ&redir_esc=y.

Sursa: buletinul AFR (www.alianta-familiilor.ro)

---

Pentru o presă întru adevăr, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo.