SUNTEM UN POPOR DE AUR, DAR PREA BUN – Pr. Justin
Să nu fim slugi!
Suntem un popor bun, de aur, dar prea bun. În lumea aceasta, trebuie să fii şi deştept ca să ştii când să fii bun, dacă nu, nu realizezi nimic. În vremurile noastre e altă teorie, altă egalitate, altă fraternitate, altă libertate la cuvânt, la toate. Ba, s-au scos şi drepturile omului. Ce drepturile omului, cu sacoşa goală?
Conducătorii noştri politici întotdeauna au dus politică cu străinii şi după aceea cu românul. Neam de slugă, asta suntem!
Ăsta e destinul nostru până la capăt?
Da, că Dumnezeu ne-a umilit aşa. Dacă era să fie un Avram Iancu, un Mihai Viteazul ajungeam la Constantinopol. Însă Dumnezeu ne-a ţinut în această stare de smerenie, ne-a pus oameni străini la comandă şi străinul te judecă după legea lui.
Imoralitatea criminală a ateilor
În închisori, de pildă, când se schimbau gărzile, se întrebau între ei: „Câţi bostani au murit?”. „Trei”. „A, numai atât?”. Şi făceau concurs pe schimbul cui mureau mai mulţi. Făceau concurs de ucidere a neamului.
Acum e la fel. Mâncare nu-ţi dau, serviciu n-ai, otrăvuri îţi dau. Nouă, românilor, ne trebuie mai multă demnitate, mai mult prestigiu. Dragostea să fie cu kilogramul, nu cu duiumul, cu carul. Pentru că n-ai cu cine. Să fim cu discernământ ca să putem rezista, pentru că „cu cel ales, ales vei fi, cu cel îndărătnic, te vei îndărătnici”.
Smerenia nu înseamnă să te descompui, să mergi numai cu capul plecat, în pământ. Nu! Smerenia înseamnă să-ţi păstrezi personalitatea şi demnitatea. Toţi zic de român că e smerit. E smerit că e prost, pentru că nu e educat, nu e format. Ia, să pui un director de şcoală ungur, italian sau francez şi ai să vezi că el îşi face datoria lui de străin.
Poporul român să fie legat şi unit de Biserică, să aibă o unitate. Să dea Dumnezeu să ne înţelepţească să ne simţim cot la cot, unul şi acelaşi trup mistic al lui Hristos ca să ajungem la biruinţa veşnică, la Înviere.
Să gândim liber!
În zilele noastre se vorbeşte atât de mult despre democraţie, despre libertatea de gândire, despre libertatea credinței şi tocmai aceste valori sunt călcate mai mult în picioare. Cu cât se vorbește mai mult, cu atât le desființează mai tare.
Ei au conceput omul modern ca omul căruia să i se dicteze ce să gândească şi ce să creadă. Orice manifestare trebuie aşadar controlată şi pusă la index. Şi cred că fiecare din noi poate cerca dacă i se oferă dreptul să spună ceva sau nu, pentru că oricum nimeni nu îl va lua în seamă. Libertatea de opinie este doar de faţadă, doar în teorie, dar în realitate drepturile ne sunt călcate în picioare.
Democrația de fațadă
Iată că asistăm la o contradicţie a acestui sistem democratic, contradicţia între teorie şi practică. Iar pe poporul nostru se aplică de minune; noi suntem un exemplu de supunere şi toleranţă. E un popor prea bun, toate le ia de bune, toate le crede, toate le nădăjduiește.
Ştiindu-l un popor îngăduitor şi temător de Dumnezeu, puterile lumii profită de aceste calităţi şi transformă poporul român în cobaiul Europei. Dar de fapt, ei au o ură nestăpânită împotriva popoarelor ortodoxe şi a Ortodoxiei în general.
Aşezarea sufletească a poporului român e lipsită de aroganță, de refuz, de împotriviri, de nemulţumiri şi lor nu le rămâne decât dorinţa de a ne exploata şi a ne supune cu totul la gândul lor perfid. Popoarele acestea se exploatează unele pe altele în raport de civilizaţie, în raport de cultură, de religia şi de tradiţia lor specifică.
Poporul român e mai uşor de exploatat. Însă îngăduinţa românului este până la un moment dat. El este îngăduitor, dar până când îl superi prea tare, atunci nu îl mai poţi opri din năvala lui şi reacţionează, numai că trebuie să îi ajungă cuţitul la os.
(Extras din cartea „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. III)
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează
