Liberté, Égalité, Infiltrès?” – Cronica unei iubiri electorale franco-române. Episodul 3: Le Triangle d’Or – Bolojan, Macron & Nicușor
Foto: art-emis.ro
În culisele democrației de tip franțuzesc, undeva între Oradea și Élysée, se conturează discret un triunghi geopolitic pe care nici Descartes n-ar fi reușit să-l traseze fără un GPS cultural și un espresso dublu. Se zvonește că Macron l-ar simpatiza pe Nicușor nu pentru ideologia lui (care oricum e greu de cartografiat), ci pentru că i-a amintit de sine, în tinerețe: serios, introvertit, lipsit de carismă, dar… funcțional. Exact ce trebuie ca să guvernezi fără să încurci lumea cu emoții. Bolojan, în această ecuație, e piesa-cheie. E “l’homme de terrain” care a dovedit că poți construi în România fără să ceri voie baronilor locali, ci doar cu fonduri UE și obsesii administrative. Macron îl vede ca pe un frate pierdut al centrismului eficient, și ar fi întrebat într-un cerc restrâns:
– „Mais pourquoi pas Bolojan pour Premier ministre d’Europe Centrale?”
Sursele noastre fictive susțin că, la o recepție discretă organizată la Ambasada Franței (pe fundal de Debussy și cu macarons artizanali), s-ar fi discutat “o viziune pe termen lung pentru România francofilă”:
– Macron ar fi spus „Orașul Luminii merită o filială la Dâmbovița.”
– Bolojan ar fi aprobat din sprânceană, gândindu-se la linii de tramvai.
– Nicușor Dan ar fi scos un carnet de note cu rețele de termoficare.
Concluzia? Franța nu mai exportă doar artă, vin și intelectualism melancolic. Exportă și influencer-i urbani. Nicușor pare să fi devenit candidatul ideal al raționalității francofile, în timp ce Bolojan joacă rolul de Garibaldi al administrației — unificator de bugete și trotuare. Se zvonește că în acest triumvirat pro-fund european va fi adus o altă vedetă uitată: monsieur Ciolosz.
Finalul episodului 3? O ușă se închide discret la ambasadă. Se aud pași pe marmură și un oftat diplomatic:
– „Enfin… poate în sfârșit vom avea un București cu piste de biciclete și fără improvizații populiste.”
Între timp, Bucureștiul se pregătește de „paradă”, iar nicușorenii sau „mucoșii” răsuflă ușurați că „glonțul” le-a trecut pe la ureche, în timp ce soldații NATO mărșăluiesc în creierii nopții.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ
