În căutarea valorilor naționale

Articolul meu de astăzi începe cu o întrebare retorică în care pulsează ,neliniștea” multor întrebări fără răspuns: De ce? De ce?… valorile naţionale culturale ne-au părăsit sau ne părăsesc, deşi locul lor este şi ar fi fost în ţărişoara noastră atât de bogată din punct de vedere geografic, dar şi ca potențial uman.
Iată, neglijenţa celor pentru care ,,răul devine bun şi bunul rău”. O valoare care rămâne un simbol, un patriot
etern şi prin ,,adopţie” un ,,bun” al patrimoniului francez este Constantin Brâncuși.
Marele nostru naţional s-a născut în 19 februarie 1876, moare în 16 aprilie 1957 la Paris. Este al şaselea copil al lui Nicolae şi al Mariei Brâncuşi. Prima clasă primară o face la Peştişani-Gorj, apoi continuă şcoala la Brădiceni. Copilăria este marcată de dese plecări de acasă și ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangeri și prăvălii.
În 1904 pleacă la studii în München, urmează o călătorie pe jos prin Bavaria, Elveția până la Langres în Franţa, apoi cu trenul ajunge la Paris. În 1905, intră la concursul de admitere la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié, până în 1906, deoarece vârsta fiind depășită, părăsește școala, dar este îndrumat să lucreze la atelierul lui Auguste Rodin, refuzând, rostește cuvintele celebre ,,rien n’épouse à l’ombre des grands arbres ” (La umbra marilor copaci nu crește nimic).
După mulţi ani de muncă și efort, Brâncuși reușește să ocupe un loc important în istoria Franței, iar lucrările sale de sculptură să fie recunoscute ca patrimoniu francez, Constantin Brâncuși ocupând atelierele din 8-11 rue de l’impasse Rosin din arondismentul 15 din Paris. Situat aproape de Montparnasse, atelierul este înconjurat de micuţe ateliere private și intime situate la Centrul Pompidou.
În 18 aprilie 2026, cu ocazia celebrării lui Brâncuşi, la Galeria Negropontes, se descoperă un univers de forme și reflexe, un dialog cu fotografii și desen contemporan, în ,,O privire asupra lui Brâncuși – Artă și desen” (Un regard sur Brâncuși – Art et Design). Cea care organizează un dialog al creaţiei lui Brâncuși moștenite, între fotografii, sculptură, pictură și artă contemporană este Sophie Negropontes, directoarea Galeriei de Artă Paris.
Lucrările de rezistenţă ale marelui sculptor Constantin Brâncuși sunt Masa Tăcerii, Coloana Infinitului, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului etc., expuse la Târgu Jiu, recunoscute în lumea întreagă. Cele 400 de lucrări dintre care 120 de sculptură se regăsesc şi la Paris în atelierele de la Centrul Pompidou.
Constantin Brâncuși a murit la Paris, deşi inima lui de patriot visa locul unde a ,,deschis” ochii prima dată, în Oltenia, la Hobiţa.
Înainte de a muri, a chemat preotul ortodox român să-l împărtășească, iar la ora 2.00 dimineața, pe 16 martie 1957, Constantin Brâncuși a încetat din viaţă, fiind înmormântat la Cimitirul Montparnasse din Paris.
O istorie, o avere culturală contemporană fără precedent.
Voi încheia cu citatul lui Constantin Brâncuși care spunea:
,,Gloriei nu-i pasă de noi când alergăm după ea. Când însă îi întoarcem spatele, ea va alerga după noi…”
Adevărate cuvinte, înțelepte şi pline de esenţă.
Cred că răspunsurile întrebării de la începutul articolului le concluzionăm fiecare şi vom fi mai atenți la oamenii care produc valori culturale, patrimoniale, să nu-i îndepărtăm din locul care le aparţine, deoarece regretele sunt nejustificate şi tardive.

13 februarie 2026
Paris

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural-ortodox. Contează pe ȘTIRI ce contează!