Poetul Cristian Bodnărescu – pe valurile romantismului dark
Prof. Veronica Iațcu intră în dialog cu prog. Cristian Bodnărescu
„Trăim în vremuri tulburi la nivel cultural și spiritual. Cristiane, te felicit, pentru că prin versurile tale reușești să ne transferi în trecutul romantic și readuci acel romantism în vremurile noastre tulburi la nivel spiritual, în care nimeni nu se mai regăsește. Uite că mai avem artiști precum Ovidiu Komornyik şi Cristian Bodnărescu!” Adrian Enache – TVR1
Veronica Iațcu: Sămânța neamului creștin va continua să rodească prin opera creată de dumneavoastră, iar poemul romantic „Demonița” va avea puterea de a ne lumina pe noi și cei care urmează să se nască și să creadă cu tărie că binele nu poate fi învins, și că pământul a fost și va rămâne o casă a celor care ascultă pe Bunul Dumnezeu. Mă bucur să ne regăsim aici, la o nouă lansare a volumului „Amurgul gol”, fiind prezentat în multe surse media de limbă română. Poemul „Demonița” a fost semnat în anul 2009, lansat în grupul media TVR, anume TVR 1 și TVR Internațional. Era o emisiune Miezul Zilei, prezentată de Iuliana Marciuc. La ediția lansării poemului-volum au cântat în deschidere Ovidiu Komornyik și Adrian Enache, care au felicitat autorul, în cadrul emisiunii. Adrian a spus: „Trăim în vremuri tulburi la nivel cultural și spiritual. Cristiane, te felicit, pentru că prin versurile tale reușești să ne transferi în trecutul romantic și readuci acel romantism în vremurile noastre tulburi la nivel spiritual, în care nimeni nu se mai regăsește. Uite că mai avem artişti precum Ovidiu Komornyik şi Cristian Bodnărescu!”
Cristian Bodnărescu: Mi-a luat 2-3 săptămâni să realizez poemul „Demonița”. Am simțit faptul că trebuie să scriu în acea perioadă. Ulterior, Sorin și cu alți colaboratori au dorit să ajute pentru a realiza o rimă bună, fiind doar 50 la sută cu rimă. S-a reușit doar în mică măsură acest lucru, doar la câteva strofe. Chiar dacă era ideea de senzațional, de Record, era şi nevoia de a crede într-o resuscitare culturală. Îmi amintesc că am apărut chiar pe primele pagini în ziare precum: Libertatea, Adevărul de seară – cel mai popular ziar românesc, cu jumătate de milion de cititori și, probabil, câteva milioane online. În 2021 am simțit un imbold spre a scoate o carte serioasă, deci primul volum s-a numit chiar „Demonița”, poem creștin, ulterior, al doilea volum „Amurgul gol”. M-am gândit să fie o căutare, o speranță prin poezia mea gotică, urmând pe parcursul vieții să trăiesc în speranța de a completa acel gol spre a fi aproape un întreg. Am mai lucrat încă trei săptămâni, reușind 70 la sută din cele 109 strofe ale poemului „Demonița” să fie cu rimă și, ulterior, după o scurtă pauză, încă două săptămâni, reușind o rimă, un ritm, o măsură de 100%. Trăinicia va fi conservată în timp, prin generațiile următoare, doar Bunul Dumnezeu cunoscând ce va rămâne și ce nu. Aceasta este scurta istorie a „Demoniței”, o luptă între ceata de îngeri și demoni. Am reușit pe lângă o rimă și figuri de stil, metafore puternice să trec la un metal agresiv, dacă am oglindi scrierea în plan muzical sau o revenire în stilul romantic întunecat clasic. Sper să vă placă. Suntem într-un studio radiofonic mobil în Gimnaziul „Alexandru Donici” din Ciuciuleni, Hîncești, iar aici au venit oameni de ordinul sutelor. Și ieri, la lansarea la care am fost coautor, s-au epuizat toate volumele. Nu mă pot decât bucura, sunt încântat. În poem fac referire atât la mediu, cât și la satul tradițional de limbă română, la satele noastre de sorginte tracică, pentru că nemurirea și cele mai frumoase povești de dragoste au apărut în satele noastre frumoase. Asta este o scurtă istorioară a „Demoniței”, o scurtă incursiune la lansările ei. „Cavalerii Demoniței” este o continuare pe care am anunțat-o la emisiunea „O săptămână pe Mapamond”, prezentată și realizată de Generalul Constantin Bartolomeu Săvoiu, Preaputernicul nostru Suveran, care m-a invitat la două emisiuni, mi-a apreciat opera, a adresat cuvinte emoționante pentru opera mea și cititorii mei. Îi mulțumesc cu această ocazie. Atunci am anunțat în premieră continuarea proiectului, a poemului „Demoniței”, care va apărea în următorii ani, este greu de prezis, pentru că asta ar însemna un nou record pentru literatura universală romantică. Important este că simt ceea ce scriu și scriu ceea ce simt.
Veronica Iațcu: Muzica este graiul sufletului, purificându-l de praful vieții cotidiene. Radio Zidul deschide ușile universului sufletesc prin varietatea de piese muzicale care ating coardele și vindecă. Ce rol are muzica pentru poetul și redactorul-șef al Radio Zidului, Cristian Bodnărescu?
Cristian Bodnărescu: Pot spune că încă de la primii ani muzica a făcut parte din interesele mele. Ascultam muzică retro, ușoară, clasic rock, discuri vinyil, aveam un Pickup rusesc mare, cu un mixer radio, acum am unul Samsung, spun asta cu riscul de a încălca legile reclamei. Deci, am o combină muzicală Samsung, tocmai ce am schimbat curelele pentru deck-uri fiind ajutat de tatăl meu, inginerul Constantin. E interesant că a rezistat, are un vumetru frumos ca niște ochi, specific anilor 80, are tuner, radio, amplificator, are o coloană de mixaje, deci, în timp ce asculți, poți realiza mixaje. Mai am un Pickup tot cu mixere și două boxe mari, undeva la jumătate de metru, de 100 wt fiecare, boxe nemțești din anul 1983 și sunt pasionat atât de electronică, muzică, cât și de mixaje. S-a împlinit un deceniu de când realizez mixaje pentru Radio Zidul. Au un rol semnificativ pentru mine muzica veche, clasică, rock și nu numai. Îmi place mult și muzica retro, dance-eurodance. Orice gen muzical poate duce spre Creator, nu doar heavy metal-ul optzecist. Există și muzica Universului, pot spune, este un anumit big-bang de când s-a format Universul. Cititorii noștri pot căuta frecvențe de radio în FM sau AM, ori deschide televizorul spre a căuta un program şi vor auzi un sunet, un pârâit – acela este sunetul Big-bang-ului, care s-a păstrat din momentul apariției Universului. El are un anumit ritm si este în legătură cu informația noastră ca oameni și cu muzicalitatea Universului. În acest fel văd eu o strânsă legătură între Univers, muzică, sunetul Big-bang și ceea ce realizez eu. Sper că am reușit în mică măsură să pot reflecta sunetul Universului prin compozițiile mele astrale, prin poezia mea în micul nostru Sistem Solar.
Veronica Iațcu: Pentru noi, românii, știm că patria este biserica noastră vremelnică, iar biserica este patria noastră eternă. Eroul, geniul și sfântul sunt cele trei dimensiuni la care aspiră omul obișnuit. Cum se intersectează cele trei dimensiuni în opera dumneavoastră și care sunt poeziile în care se reflectă?
Cristian Bodnărescu: Mulțumesc pentru întrebare, stimată doamnă profesor. Într-adevăr așa este, cred că oarecum aceste trei elemente sunt strâns interpuse în spiritualitatea noastră tracică de limbă română. Mă gândesc aici la „Demonița”, cel mai lung poem romantic, este vorba de eroul tânăr care se luptă cu armata demonică, invocând cetele angelice, e vorba de un chin, de un martiriu, de un sacrificiu. Menționez că am și o rubrică Sinaxar dedicată Sfinților Mucenici, am și scris despre Ioan cel Nou de la Suceava, Marele Mucenic, o nuvelă de data asta. Moaștele sale au fost aduse de către Mitropolitul Dosoftei în Moldova, actualmente sunt în Suceava. Nuvela se numește „Ioan și lumina cea nouă”. Vă invit să-i parcurgeți și viața.
Mai am și o poezie „Vlasie” pentru Sf. Vlasie. Am mai scris despre Sfinții fără de arginți, e vorba de mai multe cupluri de sfinți medici care ajutau oamenii fără a cere bani, pentru Dumnezeu. Ei sunt mai mulți, nu doar un singur cuplu. În acest fel am dorit să surprind Sfinții care sunt pentru mine eroi. Consider că un războinic este un cavaler nobil dacă luptă pentru Dumnezeu. Cum am spus, fiind invitat de onoare al Parohiei Sf. Spiridon din Reggio Emilia, Italia, după conferențiarul profesor Constantin Necula, preot și cantautorul rok- folk Ștefan Hrușcă, fiind al treilea invitat de onoare: „Războinicul are menirea sacră de a proteja pe cei expuși, pe cei simpli, frumoși, slabi, copii, cei rămași acasă. Nu este ceva rău, dacă folosești arta războiului pentru Dumnezeu.” Iar eroinelor le-am dedicat un ciclu de poeme, se numește „Negrele mirese”, dedicat celor care au plătit cu prețul suprem pământean pentru onoarea noastră ca neam și pentru pământurile sacre tracice. Este vorba, desigur, de văduvele celor căzuți pe front, care și-au crescut copiii în lipsuri și sacrificii. Mi-amintesc de străbunicul care a venit din Primul Război Mondial tânăr, bolnav și, în cele din urmă, a plătit prețul vieții cu suferințe fizice. Nu mă puteam decât ruga și a-i aprinde o lumânare prin poezie. Am mai multe poezii care au văzut lumina tiparului în revista Eroii Neamului. În operă am acordat atenție și Sfinților. Mă gândesc în acest sens, în primul rând, la cei apropiați de natură, de animale, cei care plantau copaci, pentru că natura poate exista fără om nu și invers. La scală temporală, odată cu apariția omului, el, până în zilele noastre a trăit aproximativ o secundă dintr-o zi, față de viața planetei. Va dispărea la un moment dat, iar natura își va continua existența. Acest moment al dispariției omului, care este prevăzut și în Biblie, poate și va fi tragic pentru om, nu și pentru natură, nu și pentru divinitate. Natura își va urma cursul firesc. Omul, practic, își grăbește singur finalul, neiubind natura. Universul își va urma cursul firesc. Noi suntem bucuroșii aleși de Dumnezeu și trebuie să oferim reciprocitate prin a-L onora, iubind și natura.
Străbunicul
Timpurile au trecut
Și lumea te-a uitat,
Dar tu ești cunoscut
De îngeri căutat.
Era o zi de vară
Când glia te-a chemat,
Doar tu în astă țară
Cu arma-i apărat.
Sfârșitul ți-e aproape
La cer te-ai înălțat,
În ultimele-ți clipe
Pe noi ne-ai apărat.
Acum lumea e obosită
Ea forță nu mai are,
Privește plictisită
Cum România moare.
Dar noi în loc de cinste
Pe tine te-amintim,
Și o statuie lucește
Când bustu-ți dezvelim.
Cu puțin am ajutat
Gândindu-ne la tine,
Eroule, tu ți-ai dat
Viața, să ne fie bine.
Vremea ta nu a trecut
Cei drepți nu te-au uitat,
Ești veșnic cunoscut
Și de urmași visat.
Vulturii Carpaților
Zbor spre voi
Vulturii mei,
Războiu-i în toi
Pe cer între zei.
Când țara-i răpusă
De sus până jos,
Istoria-i scrisă
De-un pilot curajos.
Cade câte unul
Dușmanul demonic,
Merge pe drumul
Visului platonic.
În orizontul ceresc
Acoperiți cu flori,
Și-ai noștri-s găsesc
Mormânt între nori.
Spre glie de sus
Avioane se strivesc,
Ai noștri s-au dus
Aripi de îngeri le cresc.
Zbor spre voi
Îngerii mei,
Războiu-i în toi
Pe cer între zei.
Soldatului necunoscut
O baionetă te-a străpuns
În inima curată,
Sângele-ți s-a scurs
În glia cea uitată.
Soarele atunci a stat
Pe cerul sângeriu,
Viața ți s-a curmat
Pe câmpul cel pustiu.
Dar locul s-a luminat
Având moaștele tale,
În glie de te-ai scăldat
Pornind spre-o altă cale.
Zi de zi ne ocrotești
Și pe demon biruiești,
În locu-ți de veci curgând
Un izvor sub al tău gând.
Seară de seară te arăți
Pe bolta înstelata,
Păcatele ni le cureți
Tu, astru de-altădată.
Prin râurile noastre
În codri-ai renăscut
Îți cântă păsări albastre
Numele cunoscut!
Spre Cer!
E liniște pe lac
În apă lucește luna,
Păsările-n codru tac
A fost demult furtuna.
În poiana din pădure
Uitat, ajuns al ciorilor
Se vede doar din luntre
Cimitirul eroilor.
Dar foc de tun s-a auzit
Sub raze ale lunii,
Și din pâmânt au răsărit
Batalioanele națiunii.
Sunt tineri și eterni
Ai noștri scumpi soldați,
Odată ne-om uni
Cu frații neuitați.
Zgomot de puști despică
Văzduhul necurmat,
În vârf de lănci ridică
Dușmanul întinat.
Poate demult au fost uitați
De lumea trecătoare,
Acum ei sunt veșnici soldați
În oastea Domnului cea mare.
Veronica Iațcu: Privite în ansamblu, în operă abundă direcțiile și manifestările culturale autohtone, poezia promovează valori umane și spirituale românești. O scânteie dintre acestea e însuflețită cu har divin și măiestrie artistică prin exemplul propriu de român cu verticalitate, dominat de viața și cultura spirituală românească. Cine v-a cultivat atâta patriotism și dragoste de țară, de strămoși, de neamul dacic? Este vreun profesor din școală sau universitate care v-a influențat?
Cristian Bodnărescu: Distinsă doamnă profesor, sunt măgulit că regăsiți în opera pe care o semnez anumite influențe ce duc spre spiritualitatea și identitatea națională. Strămoșii noștri sunt tracii, dintre care s-a remarcat tribul dacilor din Transilvania care, ulterior, a format Regatul Dacia. Regatul Dacia inițial se întindea pe pământurile țărilor: România, Republica Moldova, Bulgaria și Ungaria. Este primul neam, noi suntem strămoșii lui direcți, prin urmare ar fi un adevăr istoric refacerea Regatului și a ceea ce este, de fapt, al nostru. Menționez că nu am avut neapărat un model social, profesor, cineva apropiat sau familia. Efectiv, prin rugăciune, pentru că este o comunicare directă cu Dumnezeu, Creatorul nostru, al tuturor, am avut anumite idei, gânduri, viziuni. Am simțit să dedic o poezie străbunicului care a murit de tânăr în Primul Război Mondial, a eroilor noștri. În ciclu care se numește „Negrele mirese” apreciez gestul frumos al doamnelor care au rămas văduve și au crescut acei copii cu multe lipsuri materiale, alimentare, fiind și perioada de secetă și foamete. Ele sunt eroinele neamului nostru și ale mele.
Veronica Iațcu: E mare cu adevărat artistul care face lucruri inedite, dar și mai mare este maestrul care știe să îmbrace în miracol rezultatul muncii sale. Domnule Cristian Bodnărescu, cele prezentate la emisiunile televizate, la întâlnirile cu cititorii sunt produsul unei munci înaripate. Activitățile demonstrate stârnesc nu numai admirație, dar și mult interes și respect. Cum reușiți să creați concomitent atâtea lucruri frumoase în ZIDUL MEDIA GRUP, în presa tipărită și electronică? V-am urmărit și pe micile ecrane. Îmi amintesc primele apariții la unele televiziuni locale din Bacău, în urma câtorva campionate regionale de șah, chiar câștigând anumite titluri, dintre care campion județean la șah, unele campionate la nivel național sau între câteva orașe din țară. Ulterior ați figurat la Grupul Media RTV1, Radio Televiziunea Vâlcea 1, prin emisiunea Spiritualitatea românească în viziunea lui Cristian Bodnărescu – Idei în actualitate. O echipă a acestei televiziuni a venit și la Muzeul Literaturii Române pentru a participa la momentul decernării Titlului Honoris Causa. A urmat grupul media Teleradio Moldova prin apariția la Radio Moldova Actualități, Radio Moldova Muzical și la Moldova 1, televiziunea națională. Cu puțin înainte a fost și lansarea volumului „Demonița” la TVR 1, TVR Internațional – Televiziunea de Stat a României. Au mai fost câteva apariții, prezentări. Ați apărut şi la Antena 1, la Pro TV – în emisiunea Partea de carte, realizată de Cristi Tabără. În anul 2021 turneul de lansare „Amurgul gol” ajungea şi la Cetatea de Scaun Târgoviște, prin grupul media online Riposta TV. Acolo ați fost invitat la o emisiune de 2 ore, care v-a fost consacrată. Gala televiziunii a debutat prin apariția lui Ioan Aurelian Pop (preşedintele Academiei Române). Ulterior a venit George Simion, iar rubrica Eveniment v-a fost dedicată. Ați vorbit despre drone civile şi militare, lansând primele jocuri pentru România, pe care le-ați programat. A urmat Magna TV Bucureşti cu 2 emisiuni, la care ați fost invitat de Generalul Bartolomeu Săvoiu, după aceasta apărând la Prim TV Moldova, televiziune care a fost prezentă la gala lansării „Amurgul gol” în Ciuciulea-Glodeni, din Republica Moldova, împreună cu ziarul raional Cîmpia Glodenilor, Curierul de Hîncești şi ziarul Făclia (cu o apariție de 80 de ani), vă dedică rubrici extinse. Mai figurați în ziarele de epocă: Națiunea, care apare din 1881, Timpul ( lui Mihai Eminescu – Red. Şef), Universul – ziar românesc, tot unul dintre cele mai vechi, în care publicau miniştrii. Am făcut doar o mică paranteză cu câteva ziare spre a arăta că figurați mai mult în presă, în special online. La un moment dat, dând o căutare în motorul „Google” la „TV Prim”, am văzut un miliard de căutări pe internet și primul rezultat era o emisiune cu lansarea dvs. de la Ciuciulea.
Menirea omului este să-și găsească împlinirea, mulțumirea și fericirea în creațiile sale. Care e menirea dumneavoastră pe viitor, ce planuri visați să devină realizabile?
Cristian Bodnărescu: Rolul pe care îl am prin venirea pe acest pământ sau menirea mea este apropierea de Dumnezeu. Tot ce fac este pentru Domnul și nimic fără Dumnezeu, fiind principala și unica menire. În cazul meu, rugăciunea se manifestă fructificându-mi darul care mi-a fost dat, acela de a scrie poezie clasică.
Veronica Iațcu: Cunoaștem că volumul de versuri „Amurgul gol” e dedicat Sofiei Ciupercă cu o afirmație: „Asteaptă-mă în lumea necuvintelor până vom fi noi”. Puteți detaila?
Cristian Bodnărescu: Sigur că da, Doamna și sufletul frumos al Sofiei Ciupercă, sufletul din momentul vorbirii reprezintă pe Omul care a fost Sofia Ciupercă, străbunica mea și nevasta eroului de război, veteran, martir Mihai Ciupercă, străbunicul care a căzut în Al Doilea Război Mondial pentru care am dedicat poemul ,,Străbunicul”. Deci, e vorba despre o preafrumoasă doamnă Sofia Ciupercă, în memoria ei, a străbunicii, iar legat de ultima parte, cu așteptarea revederii, eu cred că ne vom revedea rudele, ne vom revedea cu toții. Cred într-o înviere și într-o reînviere, precum e menționat chiar în anumite religii.
Veronica Iațcu: Ce rol are o carte, în viziunea dumneavoastră, în lumea cotidiană?
Cristian Bodnărescu: Cred că rolul unei cărți a rămas același, de a promova cultura, a lăsa o amprentă în timp și spațiu sau un mic univers care poate fi regăsit, sau cu rol de a comunica, de a transmite o informație în timp, pentru că deschizând o carte tu primești o anumită informație, intri în lumea autorului, primești noțiuni noi. Cred că acesta a fost dintotdeauna rolul unei cărți. În zilele noastre, desigur, se citesc mai puține cărți, în special cărțile fizice. Într-un fel e bine că nu se taie pădurile, informațiile se pot primi și din mediul online, avem emisiuni promovate de multe canale de specialitate, în domeniul natural, al naturii fizice, adică pădurea este și natura umană, acest sens ar avea mai multe conotații. Altele promovează istoria, civilizația, cultura, alte emisiuni promovează cultura muzicală, altele cea generală. Deci, nu cred că ar fi o pierdere de timp vizionatul unei emisiuni TV sau accesul pe internet –„Calculatorului dacă îi dai fân, fân va primi”, depinde cum îl folosești. Și Grupul nostru media Zidul se bucură de 300 mii membri-fani cu posturile și grupurile satelit, având și câteva milioane de vizualizări. Ne bucură că ne putem promova în mediul online. Nu e rău să vizionezi un film, să asculți muzică pe internet, să urmărești o emisiune de cultură, chiar să citești cărți online. Sunt multe pachete, se pot descărca. Nu știu dacă a scăzut interesul pentru lectură, se citește presa online cu milioane de vizualizări. În grupul media Ziare.com a apărut poezia mea „Poveste de Crăciun”, în memoria eroilor revoluției, grupul având 13 milioane de vizite pe lună. Desigur că s-a trecut de la cartea fizică pe care o ții în mână la mediul online, dar important e informația să circule. Am o bibliotecă personală și prefer să citesc cărți fizice, dar nu ar fi o crimă de a citi o carte online sau de a primi o informație printr-o altă modalitate modernă. Pentru mine e ok, atâta vreme cât o carte își atinge scopul.
Veronica Iațcu: Care este poetul preferat și dați o poezie în acest sens.
Cristian Bodnărescu: Duiliu Zamfirescu este poetul și scriitorul de suflet. A fost ministru, om de afaceri, investitor și a scris primul roman-ciclu din literatura română. La nivel mondial, alături de Emil Zola, scrie romanul-ciclu. El reprezintă un mare roman, ale cărui capitole pot fi considerate romane individuale. E vorba de Ciclul Comaneștenilor, care promovează la nivel sămănătorist-romantic viața țăranului, traiul, condiția moșierului, a parvenitului, războiul. Ciclul e constituit din romanele: „Viața la țară”, „Tănase Scatiul”, „Îndreptări”, „În război” și „Anna”. Sunt și ecranizări, vă invit să le vizionați și să le citiți. Duiliu mai are și un roman interesant ,„Lydda”, scris în Italia, în care surprinde arhitectura gotică a structurilor clădirilor din Italia, între care și catedrale catolice cu gargoili, combinată cu goticul literar.
Poezia se găsește în romanul „În război” pe care vă invit să-l citiți gratuit online. Eu am tot ciclul și în format fizic. În acest roman, în sânul naturii se creează o poveste de dragoste, iar tânărul îi dedică o poezie inclusă în romanul „În război”:
Un castel pe malul mării
„ Un castel pe malul mării
Preajma codrilor o ține,
Domn pe legile uitării
Amintirilor din sine.
Stă domnița de-o vecie
În castelul din pădure,
Așteptând mereu să vie
Făt-Frumosul ei s-o Jure.
Vin, coboară din poveste
Făt-Frumos, pe-un corn de lună;
Fii ce ești și ce nu este:
Trup iubirei de nebună.
Trec castelului prin față,
Plutitori pe drum de spume,
Doi lunateci prinși în brață,
Doi nebuni ce fug de lume.
El vâslește; ea, de frică,
Stă la pieptul lui, tăcută;
Când lopețile ridică,
El se pleacă și-o sărută.
Doamna din balcon îi vede…
Ea se-ndoaie… cade parcă…
Și adio!… Doamna crede
Că e dânsa cea din barcă.”
Veronica Iațcu: Nimic nu e întâmplător în viața aceasta. 3 martie nu e numai ziua sărbătoririi Zilei Mondiale a Scriitorilor, e ziua în care s-a continuat actul creației prin trecerea la nemurire a unui mare poet, Samson Bodnărescu, străbunicul dumneavoastră și nașterea unui alt poet romantic contemporan, Cristian Bodnărescu. Credeți în destin?
Cristian Bodnărescu: Precum ați precizat mai devreme, sunt anumite coincidențe. Istoric, Samson Bodnărescu a fost poate cel mai apropiat prieten al lui Mihai Eminescu, acesta însoțindu-l la cenacluri, mișcări culturale. Chiar portretul celor doi era în feul următor: „un înăltog slab, cu ochii veșnic posomorâți, trist, însoțit de unul mai durduliu de talie medie, cu plete lungi, mereu pus pe șotii, cu ochii verzi.” Primul, „înăltogul”, era Samson, iar „durduliul pus pe șotii” era Mihai Eminescu. Erau prieteni de nedespărțit, Samson oferindu-i găzduire lui Mihai la biserica Trei Ierarhi din centrul Iașilor. Samson scria tot în stil romantic întunecat. Era un bărbat foarte puternic, precum menționează și Mihai Eminescu în poezia-felicitare dedicată lui Samson. Menționez că singurele poezii pe care le-a dedicat în viața lui au fost pentru învățătorul Aron Pumnul și pentru Samson, „peaiubitul prieten”, precum scrie, comparându-l cu Samson din Biblie. Iar Samson a plantat un copac în numele lui Eminescu. Aceasta ar fi scurta istorie. Într-adevăr, familia Samson Bodnărescu e originară din Rădăuți, de unde este și familia mea. Probabil sunt anumite legături de rudenie, de nume și de dată ancestrală. Deci, cred în aceste legături, dar nu la nivel esoteric pentru a nu forma diferite secte sau să relativizăm absolutul, ori pe Dumnezeu. Cred în factori științifici, dar nu pot ignora și anumite legături. Și, de fapt, contează menirea noastră şi ceea ce lăsăm în urmă, poate mai mult decât acele legături de date, de numerelogie sau de alte aspecte-cadre.
Veronica Iațcu: Vă mulțumesc pentru interviu. Vreau să menționez că sunteți poetul contemporan care ați depășit condiția și dimensiunile unei poezii moderne. Nu întâmplător Dumnezeu l-a făcut pe om un Creator. Opera dumneavoastră inedita oferă cititorului, literaturii și culturii, un loc aparte.
Vă doresc inspirație continuă și cititori fideli, maestre Cristian Bodnărescu!
Interviu realizat și trimis de Veronica Iațcu, profesor, Republica Moldova
