Singurătate
Miriam Dăbău
Într-o zi stăteam pierdută
colo sus, la poarta maicii
nişte fire de sulfină
îmi şopteau: Eşti tu de vină.
Vine noaptea şi-mi aleg
grajdul nostru cel vechi
nişte paie adunate
ce se joacă, nu-mi dau pace.
Mai râzând, mai şi dormind,
stam atentă ascultând
ce vorbeau doi pui de cuc
singuratici sub un nuc.
Dimineaţa mă trezesc
la fântână să alerg
chipul să mi-l răcoresc
şi de vise să îl şterg.
În grădină mă aşez
pe o bancă sub un tei
din ulcică beau un ceai
dintr-o frunză de arţar.
Lângă mine o lalea
ce sta singură colea
mă atinse surâzând
eşti frumoasă ca o stea.
Trecu ziua prea uşor
şi de tine mi-este dor
fructe coapte agăţate
cu miresme adunate!
Miriam Nadia Dabau
Porto Cesareo
August 2024❤️