Gorjule, Mândrule! Stânjenul lui Dușe
© Valerian Cruceru
Până la desăvârșirea in integrum a colectivizării din anul 1962, câmpia Imuroasa Mică din localitatea Câmpofeni, pedinte de com. Arcani (Gorj), era cosită în baza unui obicei păstrat cu sfințenie din moși-strămoși. Numai că, înainte de a fi cosită întreaga fânețe, se trecea la delimitarea exactă a acesteia. Astfel, toți co-proprietarii erau anunțați din timp să se prezinte pentru cosit la o dată stabilită cu exactitate. Dacă unul dintre aceștia nu avea cum să ajungă „trebuia să se tocmească un alt om”.
Ajunși la fața locului, prima dată era delimitată partea familiei Dușe (20% din suprafața de fânețe a Imuroasei Mici, de regulă în mijlocul câmpiei!). Aceștia erau urmașii direcți ai armașului Dușe împroprietărit la Arcani încă din a doua jumătate a sec. XVII, de către domnitorul Radu Leon. Urma apoi și parcelarea pentru ceilalți proprietari, parcelare care se delimita cu ajutorul unor „semne de mejdină (…) alcătuite din bețe de lemn care se numeau tăguri”.
Dar cum anume se realiza această măsurătoare inedită? Prin intermediul „stânjenului lui Dușe armașul”. Conform istoricului Vasile Cărăbiș era vorba despre un instrument de măsurare „în lungime de 1,93 metri și necunoscut în metrologia românească”. Acest instrument era confecționat din lemn de stejar, iar înainte de cosit îi era verificată întodeauna dimensiunea „cu ajutorul unui metru oficial, din lemn sau metal”.
De ce familia Dușe era avantajată în acest fel? Deoarece „în trecut, armașul Dușe a fost căpetenia cetei de moșneni și cel mai influent om din sat”. Atât de mult erau respectați, încât în eventualitatea vreunei greșeli la delimitarea parcelelor „se recalcula prisosul sau minusul. Surplusul era repartizat în cote egale tuturor părtașilor, iar minusul era recuperat din contribuția tuturor în cote egale. Numai familia Dușe era exceptată de la acest calcul suplimentar”.
Profesorul V. Cărăbiș a susținut într-unul dintre studiile sale că „ultimul stânjen al armașului Dușe – utilizat la împărțeala fâneței din Imuroasa Mică – a fost moștenit de la bunicul lui Irodion Dușe (cel decedat în 1920, și considerat a fi ultimul descendent pe linie bărbătească al armașului Dușe), ceea ce înseamnă că fusese lucrat în prima jumătate a secolului al XIX-lea”.
P.S. – ar fi fenomenal ca acest ultim stânjen cu care s-a delimitat fânețea din Imuroasa Mică, cel original, să se păstreze întruna dintre sălile Muzeului Etnografic „Grigore Pupăză” din com. Arcani!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo
