Andrei Popete Pătrașcu: Când Președinția transformă istoria în „narațiune”

Ca profesor de istorie, am învățat să privesc trecutul cu spirit critic. Tocmai de aceea m-a surprins formularea din raportul elaborat pentru Președinția României, care vorbește despre continuitatea daco-romană aproape exclusiv ca despre o „narațiune” cu rol simbolic și avertizează asupra pericolului „mitologiei defensive”. Desigur, istoria nu trebuie mitizată. Dar la fel de periculos este să ajungem să tratăm unul dintre reperele identității românești ca și cum ar aparține mai degrabă imaginarului decât cercetării istorice.

Am vizitat Roma de mai multe ori și am rămas impresionat de statuile monumentale ale geto-dacilor din Forul lui Traian, de pe Arcul lui Constantin și din Muzeele Capitoline. De fiecare dată mi-am pus aceeași întrebare: de ce Roma pare să respecte mai mult memoria dacilor decât o facem noi? Cum se explică faptul că fostul Imperiu Roman păstrează aceste simboluri cu demnitate, în timp ce în România orice discuție despre continuitate riscă să fie privită cu suspiciune sau ironie?

Raportul confundă, în opinia mea, spiritul critic cu neîncrederea în propria memorie istorică. Între mitologie și cercetarea serioasă există o diferență enormă, iar un document al Președinției ar fi trebuit să o explice, nu să o estompeze. Dacă statul român vorbește tot mai ezitant despre propriile rădăcini, nu este de mirare că alții vor ocupa acest gol cu teorii extreme și interpretări fără fundament.

Dacă statul român vorbește ezitant despre propriul trecut, nu ar trebui să ne mire că alții îl vor transforma în propagandă. Eu cred că România are nevoie de mai mult curaj intelectual, nu de mai multe precauții ideologice. Are nevoie de istorici care să cerceteze fără prejudecăți, de instituții care să își respecte patrimoniul și de lideri care să înțeleagă că memoria istorică nu este o povară de care trebuie să ne ferim, ci unul dintre puținele lucruri care dau consistență unei națiuni. Dacă până și Roma continuă să vorbească despre daci prin marmură, poate că a venit vremea ca România să înceteze să vorbească despre ei doar prin note de subsol și avertismente.