Ecoul unei domnii fără precedent. Regina care a modelat istoria.
Expoziție de fotografie documentară dedicată Reginei-Mamă Elena a României
Ne întrebăm de multe ori ce înseamnă bogăția… și de tot atâtea ori ne gândim la bogățiile rămase moștenire prin noblețea sufletelor care ne-au călăuzit destinul, și dacă România are dreptul de a privi cu mândrie către trecutul său, aceasta se datorează și acelei Regine care, venită din depărtările Europei, a înțeles să-și prefacă inima într-un altar închinat neamului românesc.
Regina Elisabeta a României a fost un spirit ales, o făclie aprinsă în ceasurile când cultura românească își căuta glasul și când sufletul național avea nevoie de încurajare, de frumusețe și de credință. Sub numele de Carmen Sylva, Majestatea Sa a dăruit literaturii române și europene pagini de o sensibilitate rară, în care se împletesc melancolia, iubirea de oameni și adâncul respect pentru tradițiile acestui pământ binecuvântat.
Nu este deloc întâmplător că marile spirite ale vremii au găsit în Regina Elisabeta un sprijin neobosit: artiști, scriitori, muzicieni și oameni de cultură au aflat la Curtea Regală protecție și înțelegere, au aflat o Coroană care știa să prețuiască frumusețea creației, devenind astfel pavăza culturii românești.
Pentru monarhiști, amintirea Reginei Elisabeta depășește cadrul rece al istoriei, Ea rămâne dovada că Monarhia Română nu s-a rezumat la exercițiul autorității, ci a însemnat, înainte de toate, o școală a datoriei și a decenței. Europa era frământată de orgolii și rivalități în acele vremuri…
România avea privilegiul de a fi reprezentată de o Regină care vorbea limbajul culturii, al compasiunii și al credinței.
În zilele noastre, când prezentul este foarte zgomotos și pare să acopere glasurile trecutului, se cuvine să ne întrebăm dacă mai știm să ascultăm ecoul unei asemenea domnii, nu doar să-i pomenim numele la aniversări, ci să înțelegem rostul operei Sale și modelul moral pe care ni l-a lăsat moștenire.
Cărțile Sale, filantropia Sa, dragostea nețărmurită pentru satul românesc, pentru portul popular și pentru sufletul simplu al țăranului alcătuiesc o moștenire care nu poate fi măsurată în cifre și nici cuprinsă între coperțile unui tratat de istorie, este patrimoniu nevăzut al unei națiuni care a avut șansa de a fi iubită de propria sa Regină.
Vedeți dumneavoastră?!? Pot exista domnii care cuceresc veșnicia prin puterea exemplului. Domnia Reginei Elisabeta a construit punți între suflete, între România și Europa, între Coroană și popor. Aceste virtuți au făcut din Coroana României o Instituție respectată și iubită, iar din Regina Elisabeta una dintre cele mai luminoase figuri ale începutului statului român modern.
Iată că măreția se poate măsura și în amintirea pe care o lași în inimile oamenilor, și dacă, după mai bine de un veac, numele Reginei Elisabeta încă stârnește respect, emoție și recunoștință, dovedește că lucrarea Sa nu s-a sfârșit odată cu viața pământească, ci continuă să rodească în conștiința acelora care cred că o țară își păstrează demnitatea numai atunci când își cinstește modelele.
Ecoul unei domnii fără precedent nu s-a stins! Răzbate peste ani chemând generațiile de astăzi să privească spre trecut cu înțelepciune, căci un popor care își uită binefăcătorii își sărăcește sufletul, iar o națiune care își păstrează vie memoria marilor săi slujitori își păstrează vie însăși speranța.
Alina Bănățeanu
