Ecoul istoriei

Răsunetul pașilor se preface în șoapta timpului, iar lumina ce cade capătă greutatea unei mărturisiri în locul acela unde istoria se simte și se trăiește prin duhul pe care îl păstrează peste vremuri…

Așa am redescoperit Sala Tronului, așa m-am redescoperit pe mine însămi, într-o vreme în care alergarea după nou înăbușă de multe ori înțelegerea,am găsit aici un liman al rânduielii și al măsurii, care ne cheamă la adâncă plecare lăuntrică.

În această Sală s-au rostit cuvinte care au însoțit răscruci ale neamului; în această Sală voința omului s-a întâlnit cu povara răspunderii și tot aici puterea și-a aflat adevărata măsură.

Am simțit aici chipul unei țări ce a căutat să-și afle locul sub soare, este ca o carte fără slove, în care zidurile au învățat să păstreze ceea ce glasurile omenești nu mai pot rosti. Tăcerea lor însă nu este uitare! Cea mai mare primejdie a timpului nostru mi se pare că este înstrăinarea de trecut, și asta va duce, încet, încet, să nu ne înțelegem nici rostul și nici chemarea. Memoria nu este o meteahnă a învățaților, ci temelia unei viețuiri sănătoase. Fără ea orice înfăptuire rămâne șubredă și orice nădejde se risipește la cea dintâi încercare.

Redescoperirea Sălii Tronului este o chemare la împăcare cu istoria, fiindcă aici, în fața Tronului, omul înțelege cât de mărunt este în curgerea vremii și, tocmai de aceea, cât de înaltă îi este răspundere față de cei ce au fost și față de cei ce vor veni.

Sunt momente în care o încăpere poate cuprinde mai multă simțire decât o întreagă cetate, pentru că nu cere admirație fără judecată și nici închinare oarbă. Cere doar gândire limpede, inimă deschisă și cuviința de a recunoaște că neamul se zidește și prin cinstirea celor care au pregătit drumul.

Pășind în Sala Tronului intrăm într-un legământ tăcut cu dăinuirea, căci fiecare colț ne spune că vremea poate șterge urmele pașilor, dar nu poate birui adevărul unei istorii păstrate cu dragoste și credință.

Vă chem să învățăm din nou să ascultăm aceste glasuri fără sunet și poate vom afla nu doar trecutul pe care îl căutăm, ci și viitorul pe care suntem datori să-l zidim!
Plecând din Sala Tronului, cu adâncă reverență,

Alina Bănățeanu

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo