Lucian Blaga; Strigăt în pustie

Cu chiotele-ţi de lumină
şi cu-adîncul ochilor de mare, 
cu urmele în lut ce ţi le lasă
nenumăratele fecioare
cutremurate-n clipa asta
de-un dor
pe minunatul tău pămînt, 
te chem:
vino, Lume, 
vin’. 
Adie-mi în ureche gînguritul de izvoare, 
la cari în miez de noapte
nevăzuţi de nimeni strugurii
desprinşi din viţe ţi s-adună
să-şi umplă boabele de must, 
şi-apoi – cu dărnicia ta de moarte
vino, 
Lume, 
vin’. 
Şi răcoreste-mi
fruntea-nfierbîntată
ca nisipul dogorît
pe care calcă-ncet, încet
prin pustïe un profet. (1)

–––––––––––––––––––––––––––––––

(1) Lucian Blaga, Poezii, Ediţie de Ion Nistor, Editura Cartea Românească, 1982, pag. 53