Preasfințitul

Mulți tineri au dorit vreodată
În răsăritul vieții lor,
Să își închine viața toată
Iubitului Mântuitor…

Abia le-a încolțit dorirea
După cărarea cea îngustă,
Că a-‘nceput să le miroase
Nu a tămâie, ci a… fustă!

Au renunțat cam prematur
La visul vieții-‘n mănăstire,
Gândind că lângă o soție,
Cresc șansele de mântuire…

Puțini bărbați au dovedit
Că au o minte bine coaptă:
Dorința de călugărie,
Aceștia au transpus-o-‘n faptă.

Fiind monahi, cu multe daruri
De la Hristos s-au dăruit,
Ca unii care pentru Domnul,
Pe toate le-au disprețuit.

Dintre monahii iscusiți
În tainele călugăriei,
Alege Domnul pentru calea
Cea aspră a Arhieriei.

Hristos pe-aceștia-i înzestrează
Cu daruri supraomenești:
Prin ei Își va conduce mieii
Spre înălțimile cerești.

Ce cruce grea va pune Domnul
Pe umeri slabi de Preasfințit…
Va trebui gemând s-o ducă,
Pân’ la al vieții asfințit!

Nu-i cale de întors atunci
Când Domnul te-a băgat la jug,
El Însuși ne-a avertizat:
„Să nu iei mâna de pe plug”!

Deci pe Episcop l-a ales
Să-i fie Moise și Ilie,
Să-i fie Iosua și Petru,
Conducător spre veșnicie!

Pe el, Hristos îl vrea păstor
Neînfricat, netemător.
Și l-a făcut pe el izvor
Al Harului mântuitor.

Credința cea apostolească,
El i-o va da să o păzească:
Un leu va trebui să fie,
Luptând cu orice erezie!

De turmă se va îngriji
Și preoți va hirotoni:
Creștini aleși, mari trăitori,
Și de Scripturi cunoscători.

Pe oamenii din parohii
Îi va iubi ca pe copii.
Cu ochii plânși de-atâta dor,
Va cere mântuirea lor…

O, Preasfințite, milioane
La Domnul vor urca, prin tine!
Ce slavă-‘n Cer ți se gătește,
Ce dragoste ți se cuvine?…

Iar noi, copii prea răsfățați,
În loc să-ți facem bucurii,
Să te primim cu fericirea
Întâmpinării de Florii,

Te amărâm cu răutăți,
Deșertăciuni fără de număr
Care-ți îngreunează Crucea,
Făcându-ți-o de plumb pe umăr!

Atunci când vom pricepe toți
Că ASCULTAREA-I MÂNTUIRE,
Abia atunci ne va-‘ncălzi
Hristos Iisus, cu-a Sa iubire…

Deci ne rugăm la Domnul nostru
Să-ți dea în inimă și-n minte
Cuvinte blânde de iertare:
„Nu știu ce fac, iartă-i, Părinte”!
amin

de Preot Sorin Croitoru