De ce ne cerți?
O, Doamne Care ești în cer,
După porunci, Tu pari sever..
Ne duci pe sfintele cărări
Când blând, când cu amenințări!
Așa că uneori îmi spun:
„De ce ne ceartă, dacă-i bun”?..
Apoi mă scutur și îmi zic:
„Și mama-‘l ceartă pe cel mic”!
Vai, ce rușine, cum gândesc?
Dar eu pe cel ce îl iubesc
Îl iau pe umeri de păstor,
Cum a făcut Hristos, cu dor?..
Eu am primit pe spate bici
Pentru vreunul din cei mici?
Am fost încununat cu spini
De cei ce sunt de ură plini?..
Dar palme oare am luat,
Sau pe obraji am fost scuipat?..
Nu pot să cred, ce ticălos..
Gândit-am rău despre Hristos!
El pentru noi a și murit:
Pe Cruce fost-a răstignit!
Eu tot cu viața în galop,
De sânge.. n-am vărsat un strop!
Iisuse-al meu, cât ne iubești..
Ne cerți, căci și Învățător ne ești!
Tu să ne cerți, de suntem răi,
Învață-ne să fim ai Tăi!
Nu vrei în iad să ne arunci,
De-aceea Tu ne-ai dat porunci:
De le-om păzi, ne-om mântui,
Și-n veci cu Tine noi vom fi!
Primește-i Tu, Iisuse bun,
Pe toți acei ce „Domn” Îți spun,
Ca să Îți cânte-‘n veșnicii,
Cu infinite bucurii!
amin
de Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook