Foto: magazincritic.ro

„Deci dragă mamă, dragă tată,

de firea mea nevinovată,

de ţineţi cont, vom bea-mpreună

roua din iarbă pe sub lună.

Deci dragă tată, dragă mamă,

de vorba mea să ţineţi seamă

căci, dacă ne-mpresoară locul,

e fiindcă-n el se-ncinge jocul.

Iar bucuria, de-i întreagă,

e din iubirea-ţi, mamă dragă,

cu care-n fiecare zi

mă înconjori, verbul a fi

îl faci să se-mplinească clar

ca slovele-n abecedar.

Grădina patriei se-arată

când numai tu, scumpule tată,

mă ţii de mână grijuliu,

secretele să i le ştiu,

livezile – cu meri de aur –

să-mi – sufletul – într-un tezaur

să îl transforme, pas cu pas.

De-acum părinţii mei vă las

în paza Cerului, -a Gliei,

a Muntelui, -a Ciocârliei.”*

* din colecția „Poeme transmoderniste pentru nişte năzdrăvani”

de Ion Popescu-Brădiceni 


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns