Revoluţia din Ostrakonia / Manifest revoluţionar

 În istorie mă-ncumet

a mă-ntoarce că mi-e chipul

protejat de libertatea şi dreptatea

celor mulţi.

În istorie ne-ntoarcem şi străbatem,

paşnici, timpul

care are, ca şi ţara,

ape, câmpuri, dealuri, munţi

ce-au privit, întotdeauna, cerul,

fără gând ascuns.

Stă-n Istorie iubirea de

moşie ca o stâncă

şi se-nalţă-n noi iubirea, ca un

templu în auz,

cât nemărginirea bolţii şi cât marea

de adâncă.

Dacă-am năzuit vreodată să

descopăr în oglindă

drumul către adevărul cel mai simplu,

toată vina

mi-o asum, căci nu oglinda poate

totuşi să-l cuprindă,

ci o poartă ţărănească,

răsărită din lumina

mâinii unui om al lumii şi al ţării, pe vieaţă

şi pe moarte. Stăm în vreme şi nevoie

e să fim

măcar azi uniţi căci toate vin dintr-o

eternitate

ne-ntinată, vin din soare, din obârşia măreaţă.

În această frumuseţe, tot o ţară

ne găsim,

fii din fii, frate cu frate, şi-mpreună vom răzbate!

mart. 22, 2017, Ieronim Contemporanul

Poemul face parte dintr-un manuscris scris

 în timpul ispăşirii anilor

de închisoare, după ce fusese

condamnat politic, pentru vina

de a fi iniţiat o grevă, o revoltă

şi apoi o revoluţie în toată regula,

de către Ieronim Contemporanul