PILDE

Mănăstirea Prislop
Dacă nu iubești o mamă,
Dacă nu iubești un tată,
Tu ești ca o plantă verde
Care e abia tăiată:
Mai rămâne-o vreme verde,
Dar prea mult nu o să țină.
În curând ea se usucă,
Fiindcă n-are rădăcină.
Dacă nu-ți iubești soția
Ce ți-a dat-o Dumnezeu,
Ești ca omul ce înoată
În șuvoi adânc din greu.
(Vrea din răsputeri să iasă
Dar se duce tot mai jos),
Te îneacă jurământul
De pe Crucea lui Hristos!
Dacă în această viață
Tu urmași nu vrei să lași,
Ești ca vița cea de vie
Care nu a dat butași.
Poți să fii de calitate,
Dar când ai îmbătrânit
Te usuci și pieri ca vița,
Uită lumea c-ai trăit…
Dacă tu iubești averea
Iar pe oameni nu-i iubești,
Ca ciulinul de pe câmpul
Plin de flori frumoase, ești:
Că nu folosești la nimeni,
Doar înțepi de zor pe toți,
Nici culoare, nici mireasmă
Ca să dăruiești, nu poți!
Dacă nu-L iubești pe Domnul
Care te-a iubit atât,
Ești mai rău decât hiena,
Și la suflet mai urât!
Că hiena fără minte
Mușcă animalul viu,
Dar tu, omul cel cu suflet,
Pe dumnezeiescul Fiu!
Dacă ne vroia hiene,
Dumnezeu nu mai venea
Ca să moară pe o Cruce
Pentru lumea asta rea!
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook