VÂRSTA ÎNTREBĂRILOR
Ce dor te cheamă, oare,
copil cu ochi de ceruri,
de-n lumea pustiită de ură şi uitare,
din tainice lăuntruri
zideşti cu întrebare
lumina de minune
a lumii viitoare?
În gândul tău din graiuri
răsare crinul rar
în întrebări de raiuri
minunile apar,
şi lumea se preschimbă
în veşnică grădină
ce-n nouri de lumină
cântările îşi plimbă.
Şi-n noi, sclavii tristeţii,
cu suflet de cenuşă,
în forfota cetăţii
mereu mergând grăbiţi,
privim spre graiu-ţi dulce
ca spre o nouă uşă
ce poate a ne duce
de unde noi ne-am stins.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook