MINUNI…
Trăim minuni în toată vremea
(Minune e… și că trăim!)
Minune-i aerul din piepturi,
Sau pâinea ce o înghițim.
Minune-i ochiul ce privește,
Sau focul, când ne încălzim.
Minune-i raza de lumină,
Minune-i apa ce-o sorbim!
Minune-i steaua ce sclipește,
Minune-i luna printre nori.
Minune este codrul verde,
Minune-i câmpul plin de flori!
Dar soarele pe când răsare,
Sau când apune plin de sânge?…
Dar ciocârlia care cântă,
Sau pescărușul care plânge?
Dar leul mândru ca un rege,
Sau căpriorul cel sfios?
Dar lebăda cea grațioasă,
Sau crocodilul fioros?..
Minune sunt acestea toate
Și tot ce este peste tot…
Nu-L voi slăvi cum se cuvine
Pe Creator, că nici nu pot,
Dar după cât mă duce mintea
Și mă învață harul, eu
Voi continua din răsputeri
Să Îl slăvesc pe Dumnezeu!
amin