VIAȚA, SAU MOARTEA?

  Mama e menită de Dumnezeu sacrificiului pentru copiii ei. Încă de la naștere începe jertfa pentru copii: „ÎN DURERI ÎȚI VEI NAȘTE PRUNCII”! Adică printr-o durere, să o numim așa, infernală, a mamei, apare un nou pui de om pe lume… Dar această apariție determină în mama-mucenică o bucurie inimaginabilă! 

După cea mai mare durere suferită de făptura omenească pe pământ, urmează cea mai mare fericire… Cum a zis Domnul Hristos, după naștere femeia uită durerile și caznele prin care a trecut „PENTRU BUCURIA CĂ S-A NĂSCUT OM ÎN LUME”. Oare puțin lucru este să fii mamă? Puțin lucru este să devii fereastră prin care duh de viață nouă coboară de la Dumnezeu pe pământ? Puțin lucru este să colaborezi cu Dumnezeu la aducerea din neființă la ființă a unei noi făpturi omenești?…

Cine știe, poate ghemotocul acela pe care-l ține în brațe proaspăta mama cu lacrimi în ochi va deveni un sfânt al lui Dumnezeu… Poate va deveni un doctor și va alina dureri… Poate va deveni un om de știință și va ușura munca a milioane de oameni prin inteligența sa… Sau poate va fi un om simplu, dar milostiv, un om care va ști să aline durerile altora, să șteargă lacrimile altor semeni ai săi… Cine știe…

Femeie, tu ții acum în brațe un boț de aur! Tu ții în brațe cununa creației lui Dumnezeu, de care se veselesc îngerii…
Femeie, tu ești într-un fel… creatoare. Tu ai adus om pe lume. Te numești EVA, adică VIAȚĂ.

Acum vine partea cealaltă: femeia care își refuză menirea. Dumnezeu îi trimite viață în pântece, îi trimite prunc, și ea, nefericita, ce face? Își dă pruncul pe mâna călăilor! Își ucide propriul prunc, apoi iese din spital ca și cum nimic nu s-a întâmplat! „L-am dat afară, nu puteam SĂ-L ȚIN”…

Cine ești tu, femeie, ca să ucizi? Oare nu te-ai gândit la mânia lui Dumnezeu? Încă nu hohotești de plâns??
Au legalizat uciderile de prunci. Nu-i nimic… Aici pe pământ nu le mai acuză nimeni pe mamele ne-mame… Dar Creatorul așteaptă. Și va veni momentul în care legile omenești nu vor mai conta…

Ascultați un preot al Bisericii, voi, cele care v-ați refuzat menirea de dătătoare de viață și ați devenit dătătoare de moarte: este timpul pentru lacrimi. Este timpul pentru pocăință. Nu dormiți fără grijă. Îngrijiți-vă de păcat, iar Dumnezeu vă va ierta. Cum zicea apostolul Pavel: „Dacă v-ați judeca pe voi înșivă, nu ați mai fi judecați”.
Așa să vă lumineze Dumnezeu!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook