Vibrarea

El nu spune nimănui,
cât de mare-i e măsura
sau de mic e trupul lui,
când adună-n el cununa.

Încă o taină se aprinde,
trupul lui sau sufletu’
poartă umbra pe pământ,
de când Domnul îl făcu.

Merg sau mă opresc în cale,
iarba-n rouă mi-e alinare,
ori un fir de praf în soare,
ori o floare-n aplecare.

Tu îmi dai ce nu îți cer,
eu aştept flămând în cale,
brațul tău să îmi dea putere,
vorba să-mi fie mirare.

Dă-mi, te rog, din urmă
lumina şi dragostea,
crucea să mi-o înflorească,
să îmi zâmbească inima!

Să mă ducă ea pe mine,
pe zborurile de albine,
pe parfum de flori în floare,
să-mi rămână nemuritoare!

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook