Demult

Deşi au trecut peste toate anii
copilul din mine trăieşte
din semnul ce mama mi-l dă
de sus de unde se odihneşte
ea ce m-a hrănit cu poveşti
ce erau întâmplări de viață
cu tineri ce plecau la război
lăsând focul aprins pe vatră
în care mamele puneau pe tăciuni tămâie
Dumnezeu în viață să-i ție
câte întâmplări ce erau realitate
îmi spunea mama
de parcă citea o carte
a rămas dragostea- n cuvânt
ce mereu mă odihneşte
îmi e mereu bucurie mereu mă hrăneşte sunt copilul ce-n jucărie se primeneşte
se bucură scurt de ea apoi vrea
alta să primească repede de s-ar putea
eu călătoresc în lumea frumoasă
fără bani stând în casă
în universul ce-mi umple inima
când mă întâlnesc cu cine
sau ce e-n calea mea
îmi iau doar gândul, libertate şi mă duc
în bucuria stelelor şi a florilor de nuc!

31.01.2018

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook