Flori pentru mama…
de-o vreme e în tine,
de când este plecată,
lacrimă şi suspine.
Te-ndeamnă gândul
în fiecare zi să o vrei,
o clipă s-o întâlneşti,
cu el în brațe să o ei.
Scris e-n dor flămând,
în înțelepte calendare,
vii şi morți în legământ,
drumuri spre neuitare.
În dor de necuprins,
mergi, aprinzi o lumină,
bob de iertare-n fum,
străjuit sau nu de vină.
Drag şi dor de mama,
de tata, de bunica,
de vecina, de Ionica…
Ai grijă, Doamne,
de ei,
toți ne-au fost temei,
clădindu-ne cu drag,
suflete rămase-n prag!

10.02.2018


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns