Un gând adus din urmă
ce-mi stă adânc şoptit,
ziua amintirii în chemare,
cuprinde-te-voi nesfârşit.

Din rădăcini din neamuri,
multe, aşezate pe vatră,
să creadă în rod şi vise,
statornicie, munte piatră.

Un vânt de noapte te-a luat,
pe bolți de stele să te puie,
să luminezi neîncetat azur,
maicuța mea, din veşnicie!

10.02.2018


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns