Pe primăvară

Pe început de primăvară,
fire alb roşii se împleteau,
jumătățile aprinse în iubire,
în mărțişoare se regăseau.
Vântul primăverii sufla în noi,
nici prea rece, nici prea cald,
iarba împodobea pământul
şi muguri despicau un ram.
Înfloreau florile, florile ochilor,
la prima întâlnire a privirilor,
se căutau sfios mângâioase,
în atingerea timidă a degetelor.
M-a îmbrăcat pardesiul roşu
rochița albă a florilor iubirii,
mergeam singură prin lume,
vedeam, gândeam, respiram,
trăiam, desenam clipa fercirii!
Cu tine fluturii
se preschimbau în sărbătoare,
colindam văzduhul fără semn de întrebare
păşeam pe semn de mirare-n fecioare!
Când privirile s-au întâlnit întâia oară,
mi-ai furat floarea, floarea ochilor
si mergeam orbecăind prin lume,
în dorul regăsirii privirilor.
Lumea era frumoasă, de păşeam lângă tine,
dorul uitat peste noi
lăsa loc bucuriei divine,
în tăcere ochilor ce-n sentimente vorbeau,
sufletele îmbrățişate se pierdeau .
Începea inima cu forță să bată,
de parcă dorea să fie descătuşată,
din durerea razelor ce încălzeau
şî în nemurire se îmbrăcau.
Mă depărtam de tine, îmi luai şi gândul,
mințile mi le pierdeam,
uitam de fericire şi doar la tine mă gândeam.
Îmi presărai cuvinte-n păr şi ghiocei,
fără a rosti îmi spuneai cât mă vrei,
nedespărțită de tine,
înflorită în iubire
şi se aprindeau lumini din destine!

24.02.2018, Eugenia Bucur

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook