Haina copilăriei

Căzut-a din ceruri zăpada,
căzuta din ceruri puhoi,
îmi scârțâie talpa-n uimire,
îi era dor de sufletul din noi.
E frig şi mă suflă şi vântul,
cu alb veşmânt haină îmi face,
obrajii în bujori îmi înfloresc,
Doamne, e atât de frumos şi atâta pace!
Privirea îmi suie-n cărare,
sufletul în zborul flămând,
zăpada îmi cade în palmă,
copilăria e-n ea surâzând…
e în sufletul ce astăzi împarte
bucurii din căderi de frumos,
e iarnă şi este iubire,
copilul din mine e azi bucuros!

26.02.2018

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook