ÎNTREBAREA CIUDATĂ
Îmi trecu-ntr-o zi prin minte
O-ntrebare cam ciudată:
Ce s-ar face bârfitorii
Dacă lumea, dintr-o dată
Ar scăpa complet de patimi,
Ar fi bună și curată,
Generoasă și-altruistă,
Ca la carte, fără pată?…
Cum și-ar potoli nevoia
De-a bârfi?… (Căci de lipsește
O greșeală cât de mică,
Omul cum mai clevetește?)
Iar de-ar ține bârfa-ntrânșii,
Nu cumva ar bubui?
(Fiindcă știu vreo două țațe
Ce-ar muri de n-ar bârfi…)
Boala asta e cumplită
(Subsemnatul nu-i imun!)
Răutate care-ncepe
Cu celebrul: „DACĂ-ȚI SPUN!”…
E un fel de miopie
Către propriile căderi,
Ce lovește și bărbații,
Transformându-i în… „muieri”!
Fericită e persoana
Ce-a scăpat de-așa ceva…
Care om în lumea asta
N-a bârfit în viața sa?…
Fericit e omul care
A vorbit de toți frumos…
(Cred că doar Botezătorul
Și Măicuța lui Hristos!)
Arză-te Lumina, bârfă,
Piei din neamul omenesc!
Lasă-n pace amărâții
Care (e normal…) greșesc!
A bârfi e omenește,
A rămâne bârfitor
E urât și nu se cade
Creștinescului popor!
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook