FURTUNA

Și deodată se aude
Un îndepărtat ecou
Care prevestește ploaie…
Iată, a tunat din nou…

Deocamdată nu se vede
Nici măcar un fir de nor,
Dar bunicu-nhamă calul
Care tropăie de zor…

„Să lăsăm, că vine ploaia,
Continuăm în altă zi”.
Eu, țăran doar în vacanțe,
Mă-ndoiesc că va veni,

Dar când văd că se repetă
Ritmic șarjele de tun,
„Poate totuși nu se-nșală”,
Gânditor în sine-mi spun..

Auzind în cinci minute
Zeci și zeci de bubuieli,
Mă conving cu-ntârziere
Că nu-i loc de îndoieli…

Tare-mi place cu bunicul
„Peste baltă” la trifoi..
Eu sunt mic, nu dau cu coasa,
El cosește pentru doi.

Însă după cum se vede,
Multe brazde n-au căzut,
Fiindcă cerurile astăzi
Alte planuri și-au făcut!

Armăsarul lui bunicul
Parcă zboară ușurel
Dacă știi să-l iei cu vorba
(Să nu dai cu bici în el!)

Și ajunserăm acasă
Și se puse pe plouat…
Fulgere brăzdau tăria,
Luminând întregul sat,

Căci un mare întuneric
Se lăsase pe pământ,
De la norii cei din pâcla
Târâită-ncet de vânt..

Și curgea, curgea din ceruri…
Doamne, rupere de nori…
Auzind mânia ploii
Parcă mă treceau fiori…

A trecut.. s-a dus și ploaia
Și copilăria mea..
Acum stau în fața mesei,
Amintindu-mi trist de ea…

Ce n-aș da pe lumea asta
Să fiu iar un nepoțel,
Iar la coasă cu bunicul,
Iarăși numai eu cu el,

Să mai simt mireasma ierbii
Și a fânului cosit
De pe câmpuri peste ape
În lumini de asfințit…

 Preot Sorin Croitoru

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook