Dragostea
Drumul e bun şi e asfaltat,
gândul mi-e călător şi însetat,
ciutura fântânii în cumpănă agățată,
mama mi-e gând şi dragoste curată.
Am luat muşcate din copilărie,
privesc la ele şi pe mama o zăresc,
mă pierd printre inflorescențe pline de iubire,
pe EA doar acolo o mai întâlnesc.
Gândurile fac uneori cale bătută,
când vreau să împart o bucurie,
când el uneori mă apasă greu,
aş vrea mama mea să nu ştie.
Doar când a fost paharul plin,
picătura aceea ce a dat pe dinafară,
a fost lacrima ce-n inima mamei,
a curs cu o rană, să o doară!
Acum nu ştiu cum mai zâmbeşte,
nu ştiu nici cum plânge mama mea dragă,
am văzut-o doar trebăluind
sau citind, ținând cartea în poală.
Citeşte mama de departe cele scrise,
în fiecare răsărit sau apus fără a respira,
mi-e sufletul greu şi plin de nostalgie,
muşcatele sunt mâna mamei şi dragostea !
08.10.2018
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook