CREȘTINISM…

E-atât de greu când ești al nimănui
Și nu observă nimeni că oftezi..
Ai vrea să plângi, să zici, dar nu ai cui,
Și-atunci în bunătate nu mai crezi..

Mă întristez știind că pe pământ
Noi ne mândrim cu titlul de „creștini”,
În timp ce-atâta plâns se duce-n vânt,
Căci cei ce îl alină sunt puțini..

Și dacă eu, un preot amărât,
Văzând pe alții triști, oftez și eu,
Gândiți-vă, prieteni, oare cât
Se întristează Bunul Dumnezeu?..

De vrem să fim creștini și ucenici,
Gustând amarul lacrimii oricui,
Să-i zicem: „Frate, noi suntem aici,
Nu te lăsăm pe lume-al nimănui!

Îți înțelegem crucea ce o duci
Și vrem, slăvind pe Bunul Dumnezeu,
Cel ce împarte ale Sale cruci,
Să te-ajutăm, acum când ți-este greu”!
amin

Preot Sorin Croitoru

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook