Vulturul

  Nu puteţi intra aşa cu vulturul în sat, li s-a spus tinerilor. Oamenii se vor speria şi vor arunca cu pietre! Dar ce-am putea face, vulturul ăsta e tot ce avem noi, nu putem renunţa la el! Dar nici nu este nevoie, trebuie numai să-l faceţi un pic mai frumos… coloraţi câteva pene, căci este prea negru, mai scurtaţi-i un pic aripile, căci nici măcar nu reuşiţi să-l băgaţi pe poarta casei, şi unde mai pui că dacă va da din ele va stârni tot colbul şi se va isca furtuna; tăiaţi-i din cioc, este prea fioros aşa… şi nu uitaţi de gheare, sunt prea mari, v-ar putea răni dacă nu-l ascultaţi.

Şi se făcu întocmai. La răscrucea din sat, țăranii le ieşiră înainte cu nerăbdare, aflaseră că vor veni la ei tineri îmbrăcaţi în alb, ca în vremurile cele de demult. Văzând pasărea, aceştia exclamară: de ce veniţi la noi cu acest cocoș de ogradă, avem destui din aceştia!

Oamenii, în timp ce întunericul se lăsa peste sat, uitându-se la acei tineri care ţineau în braţe un vultur mort, căutau aripile, ghearele şi ciocul, ce era din fier.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook