DOAR LACRIMA ÎMI MAI RĂMÂNE.
Am plâns și plâng și voi mai plânge,
Căci am căzut și-oi mai cădea,
De-aceea fără lacrimi, Doamne,
Să nu rămână viața mea!
M-aprinde cu plăceri satana,
Tu stinge-mă cu harul Tău
Și strică grabnic toată pofta
Urzită-n mine de cel rău!
Ca un pescar pe malul apei
Cu tolba plină de momeli,
Cel rău își bate joc de mine
Cu fel și fel de amăgeli..
Când vrea, el trupul mi-l aprinde
Cu pofte pentru trup străin,
Sau mă agită cu mânia,
Stricându-mi pacea din senin..
Cu lenevirea mă lovește,
Cu îmbuibarea, nu mai spun..
Așterne ca un văl uitarea,
Să-mi pierd tot zelul meu cel bun..
Ba urâciunea pustiirii
S-a îmbrăcat cu chipul meu
Și-ar vrea să Te înlocuiască
În mintea mea cu zeul EU!
Mă tot îndeamnă spre mândrie,
Cum a făcut și cu Adam,
Dar Tu ești Dumnezeul nostru;
Alt dumnezeu nu vreau să am!
De vreau să urc, el se silește
Ca nu cumva să am vreun spor
Și mii de piedici îmi ridică
Atunci când eu încerc să zbor!
Mai mult cu fruntea mohorâtă,
Mai mult căzut, decât pe drum,
De când e lumea, niciodată
N-au fost tâlhari cum sunt acum!
E-atât de-aproape Cerul, Doamne,
Iar Tu ești lângă noi mereu
Și totuși calea mântuirii
Eu o străbat atât de greu..
Doar lacrima îmi mai rămâne
Să-mi fie cheie către Rai..
Să nu mă lași lipsit, Stăpâne,
Belșug de lacrimi să îmi dai!
amin
pr. Sorin Croitoru