Cuiburi de lumină
Mănăstirea Prislop
Primăvara-şi deschide căuşul
în cuiburi de foc şi iubire
în crengi firave-n al lor fior
în ascunsă lumină-n privire
primăvara se adună din frunzare
şi se împleteşte cu gingăşie
porneşte la drum sentimente
inimi renăscând din lumea pustie
pe-o creangă stau păsări în cânt
un cuib de iarbă smerit se ridică
un altul se deschide timid
să-l salute-n grabă o furnică
un zumzet de aur păşeşte pe flori
în lumini de petale catifelate
se trezesc în simțuri trăiri adormite
şi visele se deschid nenumărate
o sevă a pământului se ridică
lumina din cer o îmbrățişează
amândouă cuib pe timp zidesc
inima să odihnească pe rază.
Eugenia Bucur, 15 martie 2019
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook