Când mămuca m-o născut
Era zi de sărbătoare,
Căci Arhanghelul Gavril
Cobora din cer cu floare

Ca s-aducă vestea bună 
Pentru-ntreaga omenire
La Fecioara Preacurată
Împietrită de uimire..

Iar mămuca mea cea blândă
Înghițea adânci suspinuri:
Eu vroiam să ies afară,
Ea se pregătea de chinuri,

Căci de la blestemul Evei,
Cei mai mari chinuitori
Ai femeilor ce-s mame
Au fost chiar ai lor feciori!

Când Maria, Maica Sfântă,
Pe Cuvântul Îl primea,
Mama mea, și ea Maria,
Să mă nască se trudea..

Maica lui Hristos pe Domnul
Într-o clipă L-a primit,
Mama, Dumnezeu s-o ierte,
Câte ceasuri s-a muncit..

Născătoarea cea Preasfântă
Era toată fericită,
Însă biata mea măicuță
Era plânsă și-ostenită..

De la Tatăl Său din ceruri,
Domnul a dorit să vină..
După nouă luni de zile,
În sfârșit vedeam lumină!.

Fu a Domnului voință,
Sau a sorții ironie
Să primesc cu-același nume
Două mame-n veșnicie?..

Căci Fecioara cea Preasfântă
L-a născut pe Dumnezeu,
Iar din biata mea măicuță
Patru au ieșit și eu!

Deci măicuța mea Maria
Mamă e la cinci copii
(Ea din ceruri ne veghează
Și se roagă pentru fii),

Dar Maria, Maica Sfântă,
Ne e mamă tuturor
De când Fiul ei pe Cruce
A rugat-o cu mult dor!

Mama mea și Maică Sfântă,
Eu vă rog pe amândouă
Ca să mijlociți la Domnul
Să ne fie blând și nouă!
amin

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns