IAR CÂND O FI SĂ NU MAI FIU..

Iar când o fi să nu mai fiu,
Primindu-mă pământul,
Și sufletul din mine, viu,
Ducându-se ca vântul

Spre tronul Domnului Iisus,
Îmbărbătat de îngeri,
Căci se va îngrozi nespus,
Punându-se pe plângeri,

Voi, toți acei ce mi-ați citit 
Măcar o poezie,
Să-I cereți Domnului iubit
Ca milostiv să-mi fie..

A patruzecea zi de când
Din viață mă voi duce,
Să spuneți toți din nou în gând, 
Făcându-vă și-o cruce:

„Și dacă Ți-o fi dat motiv
Pedepsele-Ți să-i vină,
Să-i fii, Hristoase, milostiv,
Primindu-l la lumină”!

Iar când o fi să nu mai fiu,
Ducându-mă-n țărână,
Mi-ar place ca din tot ce scriu,
În urmă să-mi rămână

Măcar ce-am scris eu mai frumos
În câteva cuvinte:
O slavă Domnului Hristos,
Și una Maicii Sfinte..

de Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns